Evenimente

Papa Francisc către participanţii la Conferinţa Europeană a Tinerilor

Papa Francisc: Mesaj adresat participanţilor la Conferinţa Europeană a Tinerilor (Praga, 11-13 iulie 2022)

Dragi tineri!

Sunt foarte bucuros să mă adresez vouă care participaţi la Conferinţa Europeană a Tinerilor. Aş vrea să vă spun ceva ce se află mult la inima mea. Înainte de toate aş vrea să vă invit să transformaţi „bătrânul continent” într-un „nou continent”, iar acest lucru este posibil numai cu voi. Ştiu că generaţia voastră are câteva cărţi bune de jucat: sunteţi tineri atenţi, mai puţin ideologizaţi, obişnuiţi să studiaţi în alte ţări europene, deschişi la experienţe de voluntariat, sensibili faţă de temele mediului. Pentru aceasta simt că există speranţă.

Voi, tinerii europeni, aveţi o misiune importantă. Dacă în trecut înaintaşii voştri s-au îndreptat spre alte continente nu întotdeauna din interese nobile, acum vă revine vouă să prezentaţi lumii o nouă faţă a Europei.

Cu privire la originea numelui „Europa” încă nu există explicaţii sigure. Printre diferitele ipoteze, una este deosebit de sugestivă: este aceea care evocă expresia „eurús op”, adică „ochi mare”, „privire largă”, care exprimă capacitatea de a privi dincolo. Europa, figură mitologică ce i-a făcut pe zei să se îndrăgostească de ea, era numită „tânăra cu ochi mari”. Deci mă gândesc şi la voi, tineri europeni, ca la persoane cu privire largă, deschisă, capabili să priviţi dincolo.

Poate că aţi auzit vorbindu-se despre iniţiativa, lansată în septembrie 2019, numită Pact Educativ Global. Este vorba despre o alianţă între educatorii din toată lumea pentru a educa tinerele generaţii la fraternitate. Însă văzând cu merge această lume condusă de adulţi şi de bătrâni, pare că probabil ar trebui să fiţi voi cei care să-i educaţi pe adulţi la fraternitate şi la convieţuirea paşnică!

Printre primele angajamente ale Pactului Educativ este acela de a-i asculta pe copii, pe adolescenţi şi pe tineri. De aceea, dragi tineri, faceţi să se audă glasul vostru! Dacă nu vă ascultă, strigaţi şi mai tare, faceţi gălăgie, aveţi tot dreptul să spuneţi ce credeţi cu privire la ceea ce se referă la viitorul vostru. Vă încurajez să fiţi întreprinzători, creativi şi critici: ştiţi că atunci când un profesor are în clasă studenţi exigenţi, critici, atenţi, este stimulat să se angajeze mai mult şi să pregătească mai bine cursurile.

În acest Pact nu sunt „emiţători” şi „destinatari”, ci toţi suntem chemaţi să ne educăm în comuniune, aşa cum sugera pedagogul brazilian Paulo Freire. Aşadar, nu vă temeţi să fiţi exigenţi: aveţi dreptul de a primi ceea ce este mai bun pentru voi înşivă aşa cum educatorii voştri au datoria de a da ceea ce au mai bun în ei înşişi.

Printre diferitele propuneri din Pactul Educativ Global amintesc două pe care le-am văzut prezente şi în Conferinţa voastră.

Prima: „Deschiderea la primire”, aşadar valoarea incluziunii: a nu vă lăsa târâţi în ideologii mioape care vor să vi-l arate pe celălalt, pe cel diferit ca un duşman. Celălalt este o bogăţie. Experienţa milioanelor de studenţi europeni care au aderat la Proiectul Erasmus dă mărturie că întâlnirea între persoane din popoare diferite ajută la deschiderea ochilor, a minţii şi a inimii. Face bine să avem „ochi mari” pentru a ne deschide la alţii. Nicio discriminare împotriva cuiva, pentru niciun motiv. A fi solidari cu toţi, nu numai cu cel care seamănă cu mine, sau arată o imagine de succes, ci cu aceia care suferă, oricare ar fi naţionalitatea şi condiţia socială. Să nu uităm că milioane de europeni în trecut au trebuit să emigreze în alte continente în căutare de viitor. Şi eu sunt fiu de italieni emigraţi în Argentina.

Obiectivul principal al Pactului Educativ este cel de a-i educa pe toţi la viaţă mai fraternă, bazată nu pe competitivitate, ci pe solidaritate. Aspiraţia voastră cea mai mare, dragi tineri, să nu fie aceea de a intra în ambientele formative de elită, unde poate avea acces numai cel care are mulţi bani. Aceste institute au adesea interes de a menţine status quo-ul, de a formare persoane care să garanteze funcţionarea sistemului aşa cum este. Trebuie apreciate mai degrabă acele realităţi care unesc calitatea formativă cu slujirea faţă de aproapele, ştiind că scopul educaţiei este creşterea persoanei orientată spre binele comun. Aceste experienţe solidare vor fi cele care vor schimba lumea, nu cele „exclusive” (şi excluzătoare) ale şcolilor de elită. Excelenţă da, dar pentru toţi, nu numai pentru unii.

Vă propun să citiţi enciclica Fratelli tutti (3 octombrie 2020) şi Documentul despre fraternitatea umană (4 februarie 2019) semnat împreună cu marele imam de Al-Azhar. Ştiu că în multe universităţi şi şcoli musulmane aprofundează cu interes aceste texte, şi astfel sper ca să poată să vă entuziasmeze şi pe voi. Aşadar, educaţie nu numai pentru „a ne cunoaşte pe noi înşine”, ci şi pentru a-l cunoaşte pe celălalt.

Cealaltă propunere pe care aş vrea s-o amintesc se referă la grija faţă de casa comună.

Şi aici am observat cu plăcere că, în timp ce generaţiile precedente vorbeau mult şi făceau puţin, voi în schimb aţi fost capabili de iniţiative concrete. Pentru aceasta spun că această ocazie poate să fie ocazia bună. Dacă nu veţi reuşi voi să daţi o cotitură decisivă acestei tendinţe autodistructive, va fi dificil că alţii vor reuşi în viitor. Nu vă lăsaţi seduşi de sirenele care propun o viaţă de lux rezervată unei mici felii din lume: să aveţi „ochi mari” pentru a vedea tot restul umanităţii, care nu se reduce la mica Europă; pentru a aspira la o viaţă demnă şi sobră, fără lux şi risipă, pentru ca toţi să poată locui în lume cu demnitate. Trebuie redus urgent consumul nu numai de carburanţi fosili, ci şi de atâtea lucruri superflue; şi tot aşa, în anumite zone ale lumii, este oportun să se consume mai puţină carne: şi asta poate contribui la salvarea mediului.

În această privinţă, vă va face bine – dacă n-aţi făcut-o deja – să citiţi enciclica Laudato si’, unde credincioşi şi necredincioşi găsesc motivaţii solide pentru a se angaja în favoarea unei ecologii integrale. Prin urmare, a educa pentru a cunoaşte, în afară de noi înşine şi pe celălalt, şi creaţia.

Dragi tineri, în timp ce voi desfăşuraţi conferinţa voastră, în Ucraina – care nu este în UE, dar este Europa – se duce un război absurd. Adăugându-se la numeroasele conflicte aflate în desfăşurare în diferite regiuni ale lumii, el face şi mai urgent un Pact Educativ care să educe pe toţi la fraternitate.

Ideea unei Europe unite a apărut dintr-o puternică dorinţă de pace după atâtea războaie duse în continent, şi a dus la o perioadă de pace care a durat şaptezeci de ani. Acum trebuie să ne angajăm toţi să punem capăt acestui măcel al războiului, unde, ca de obicei, câţiva puternici decid şi trimit mii de tineri să lupte şi să moară. În cazuri ca acesta este legitim să ne răzvrătim!

Cineva a spus că, dacă lumea ar fi condusă de femei, nu ar fi atâtea războaie, pentru că acelea care au misiunea de a da viaţa nu pot face alegeri de moarte. În acelaşi mod îmi place să cred că, dacă lumea ar fi condusă de tineri, n-ar fi atâtea războaie: cei care au toată viaţa înainte nu vor s-o frângă şi s-o arunce, ci vor s-o trăiască în plinătate.

Aş vrea să vă invit să cunoaşteţi o figură extraordinară de tânăr care obiectează, un tânăr european cu „ochi mari”, care s-a bătut împotriva nazismului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Franz Jägerstätter, proclamat fericit de Papa Benedict al XVI-lea. Franz era un tânăr agricultor austriac care, din cauza credinţei sale catolice, a făcut obiecţie de conştiinţă în faţa obligaţiei de a jura fidelitate faţă de Hitler şi de a merge în război. Franz era un tânăr vesel, simpatic, dezinvolt, care crescând, graţie şi soţiei Francesca, cu care a avut trei copii, şi-a schimbat viaţa şi şi-a format convingeri profunde. Când a fost chemat la arme a refuzat, pentru că el considera nedrept să ucidă vieţi nevinovate. Această decizie a sa a dezlănţuit reacţii dure faţă de el din partea comunităţii sale, a primarului, chiar şi a celor din familie. Un preot a încercat să-l descurajeze pentru binele familiei sale. Toţi erau împotriva lui, în afară de Francesca soţia sa, care, deşi cunoştea pericolele teribile, a fost mereu de partea soţului şi l-a susţinut până la sfârşit. În pofida linguşirilor şi a torturilor, Franz a preferat să fie ucis decât să ucidă. Considera războiul total nejustificat. Dacă toţi tinerii chemaţi la arme ar fi făcut ca şi el, Hitler n-ar fi putut realiza planurile sale diabolice. Răul pentru a învinge are nevoie de complici.

Franz Jägerstätter a fost ucis în închisoare unde era închis şi cel de vârsta lui Dietrich Bonhoeffer, tânăr teolog luteran german, antinazist, care a avut şi el acelaşi sfârşit tragic.

Aceşti doi tineri „cu ochi mari” au fost ucişi pentru că au rămas fideli până la sfârşit faţă de idealurile credinţei lor. Şi iată a patra dimensiune a educaţiei: după cunoaşterea de noi înşine, a celorlalţi şi a creaţiei, în sfârşit cunoaşterea începutului şi a scopului a toate. Dragi tineri europeni, vă invit să priviţi dincolo, în sus, pentru a căuta mereu sensul vieţii voastre, originea voastră, scopul, Adevărul, pentru că nu se trăieşte dacă nu se caută Adevărul. Mergeţi cu picioarele bine înfipte pe pământ, dar cu privirea largă, deschisă spre orizont, spre cer. Vă va putea ajuta în asta lectura exortaţiei apostolice Christus vivit, adresată în mod special tinerilor. Şi apoi vă invit pe toţi la Ziua Mondială a Tineretului de anul viitor la Lisabona, unde veţi putea împărtăşi visele voastre cele mai frumoase cu tinerii din toată lumea.

Şi vreau să închei cu o urare: să fiţi tineri generativi, capabili să generaţi noi idei, noi viziuni despre lume, despre economie, despre politică, despre convieţuirea socială; dar nu numai noi idei, mai ales noi căi, de parcurs împreună. Şi să puteţi fi generoşi şi în a genera noi vieţi, mereu şi numai din iubire! Iubire faţă de soţul vostru şi faţă de soţia voastră, iubire faţă de familie, iubire faţă de copiii voştri, precum şi iubire faţă de Europa, pentru ca să fie pentru toţi ţinut de pace, de libertate şi de demnitate.

Întâlnire frumoasă şi drum bun! Vă trimit din inimă salutul meu şi binecuvântarea mea. Şi vă cer cu rugăminte să vă rugaţi pentru mine.

Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 6 iulie 2022

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Sursa: ercis.ro

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top