Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

Papa Francisc: ZMT, eveniment de har care îi ajută pe tineri să viseze şi să privească mai departe

Rádio Renascença a publicat marţi, 2 mai 2023, prefaţa papei la cartea jurnalistei portugheze Aura Miguel „Un drum lung spre Lisabona” („Um Longo Caminho até Lisboa” – Bertrand Editora) care relatează de la început drumul Zilelor Mondiale ale Tineretului în vederea următoarei întâlniri în capitala Portugaliei în august. Textul în limba portugheză va fi disponibil de la 4 mai.

Papa Francisc

Încă am în ochi şi în inimă mulţimea imensă de tineri care, în iulie acum zece ani, m-a primit la Rio de Janeiro. Acele parcursuri în papamobil, de la fortăreaţa militară unde ateriza elicopterul până la locul întâlnirilor şi al celebrărilor la Copacabana, vor rămâne imprimate pentru totdeauna în amintirea mea: entuziasmul năvălitor al tinerilor care îmi aruncau steaguri, şepci, tricouri, care îmi ofereau o sorbitură de mate, care îl învăluiau cu îmbrăţişarea lor pe noul episcop de Roma venit să onoreze un angajament luat de predecesorul său. O experienţă de neuitat.

Pentru mine, ca şi pentru Benedict al XVI-lea, a fost acelaşi lucru: prima călătorie internaţională a pontificatului nostru a avut loc cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului – la Rio de Janeiro în cazul meu, în 2005 la Köln, adică în patria sa, în cazul Ratzinger, şi el de puţine luni pe scaunul lui Petru. Amândoi am fost, ca să spunem aşa, „introduşi” pe urma a ceea ce Sfântul Ioan Paul al II-lea inaugurase, urmând o intuiţie sugerată lui de Duhul Sfânt.

ZMT au fost şi continuă să fie momente forte pentru experienţa atâtor copii, a atâtor tineri, şi inspiraţia iniţială care l-a mişcat pe iubitul nostru papa Wojtyła nu a dispărut. Dimpotrivă, schimbarea de epocă pe care o trăim mai mult sau mai puţin conştient reprezintă o provocare mai ales pentru tinerele generaţii.

Aşa-numiţii „nativi digitali”, tineri din timpul nostru, riscă zilnic să se auto-izoleze, să trăiască în ambientul virtual o mare parte din existenţa lor, ajungând pradă a unei pieţi agresive care induce nevoi false. Cu pandemia de COVID-19 şi experienţa lockdown-urilor, aceste riscuri au crescut ulterior. A ieşi din casă, a pleca împreună cu colegii de călătorie, a trăi experienţe puternice de ascultare şi de rugăciune unite cu momente de sărbătoare, şi a face asta împreună, face aceste momente preţioase pentru viaţa fiecăruia.

De mai multe ori i-am invitat pe tineri să nu balconear, adică să nu rămână la balcon privind cum se scurge viaţa ca nişte observatori care nu se amestecă, care nu-şi murdăresc mâinile, care pun ecranul unui smartphone sau al unui computer între ei şi restul lumii. De mai multe ori le-am spus să nu fie „tineri de canapea”, să nu se lase anesteziaţi de cei care au tot interesul să-i ameţească şi să-i năucească. Tinereţea este vis, este deschidere la realitate, este descoperire a ceea ce contează cu adevărat în viaţă, este luptă pentru a cuceri asta, este deschidere la relaţii intense şi adevărate, este angajare cu alţii şi pentru alţii.

Părintele Lorenzo Milani, în experienţa sa de educator, repeta acele cuvinte foarte frumoase, „I care”, „Mă interesează, este la inima mea…”. Astăzi, după experienţa teribilă a pandemiei, care ne-a pus pe toţi în mod dramatic în faţa faptului că nu suntem stăpânii vieţii noastre şi ai destinului nostru şi că ne putem salva numai împreună, lumea s-a prăbuşit în vârtejul războiului şi al rearmării. O cursă la rearmare care pare de neoprit şi care riscă să ne ducă la autodistrugere. Războiul care s-a pornit împotriva martirizatei Ucraina, un război sângeros în inima Europei creştine, este numai una dintre multele bucăţi ale celui de-al treilea război mondial care, din păcate, a început de mulţi ani. Atâtea războaie continuă să fie uitate, atâtea conflicte, atâtea violenţe inexprimabile continuă să fie săvârşite.

Cum îi interoghează pe tineri toate acestea? La ce sunt chemaţi, cu energiile lor, viziunile lor despre viitor, entuziasmul lor? Sunt chemaţi să spună „We care”, ne interesează, este la inima noastră ceea ce se întâmplă în lume, suferinţele celor care ies din casă şi riscă să nu se mai întoarcă, destinul atâtora de vârsta lor care s-au născut şi au crescut în lagărele de refugiaţi, viaţa atâtor tineri care, pentru a scăpa de războaie şi persecuţii sau chiar şi numai pentru a căuta din ce să trăiască, înfruntă traversarea Mediteranei şi mor înghiţiţi de abisuri.

Ne interesează, este la inima noastră destinul a milioane de persoane, a atâtor copii, care nu au apă, hrană, îngrijiri medicale, în timp ce guvernanţii par să se întreacă cine cheltuieşte mai mult pentru armamente foarte sofisticate. Ne interesează şi sunt la inima noastră cei care suferă în tăcerea oraşelor noastre şi au nevoie să fie primiţi şi ascultaţi. Ne interesează şi este la inima noastră destinul planetei în care trăim şi pe care suntem chemaţi s-o păzim pentru a o încredinţa celor care vor veni după noi. Ne interesează şi este la inima noastră totul, şi ambientul digital în care trăim cufundaţi şi pe care suntem provocaţi să-l schimbăm şi să-l facem tot mai uman.

Zilele Mondiale ale Tineretului au fost un antidot la balconear, la anestezia care face să se prefere canapeaua, la dezinteres. Au implicat, au mişcat, au urnit, au provocat generaţii de femei şi bărbaţi. Desigur, nu este suficient a trăi o experienţă „forte” dacă apoi aceasta nu este cultivată, dacă nu găseşte un teren fertil pentru a fi susţinută şi însoţită. ZMT este un eveniment de har care trezeşte, lărgeşte orizontul, potenţează aspiraţiile inimii, ajută să se viseze, să se privească mai departe. Este o sămânţă plantată care poate aduce roade bune. Avem aşa nevoie astăzi de tineri treji, doritori să răspundă la visul lui Dumnezeu, să se intereseze de alţii. Tineri care descoperă bucuria şi frumuseţea unei vieţi dedicate pentru Cristos în slujirea adusă altora, săracilor, celor suferinzi.

Toate acestea îmi treceau prin minte răsfoind paginile acestei cărţi frumoase scrisă de Aura Miguel, jurnalistă de la Rádio Renascença, care a trăit ca reporter toate Zilele Mondiale ale Tineretului. Ba chiar, nu, nu toate. Aşa cum ea însăşi avea să-mi spună în avionul care ne ducea la Rio de Janeiro în iulie 2013, le-a trăit pe toate în afară de prima, aceea celebrată în Argentina, la Buenos Aires, în 1987. I-am răspuns că aceea era singura la care, în schimb, am participat eu.

Din cartea Aurei îmi place alegerea de a prezenta ZMT inserate în timpul lor, cu cronologia principalelor fapte petrecute în lume şi în Biserică. După aceea, îmi place mult că inima relatării este ceea ce ei, ca jurnalistă, ca observatoare şi ca persoană care crede, i-a rămas din acele experienţe: a participa personal este incomparabil cu a urmări de la distanţă, chiar dacă citeşte şi vede totul prin intermediul televiziunii.

În mesajul pentru Ziua Comunicaţiilor Sociale din 2021 îi invitam pe jurnalişti să-şi tocească tălpile încălţărilor pentru ca fiecare comunicare bună, fiecare informaţie adevărată să se bazeze pe întâlnirea personală cu realitatea, cu situaţiile, cu persoanele. Aura a făcut asta şi este preţios modul în care ne restituie aceste experienţe. Meseria de jurnalist nu este aceea a persoanei care observă ceea ce se întâmplă din exterior şi în mod aseptic doar analizează. Cel care comunică şi informează se lasă impresionat de realitatea pe care o întâlneşte şi pentru aceasta este în măsură s-o relateze, pasionându-i pe ascultătorii şi cititorii săi. Numai cel care se lasă pasionat şi înduioşat face să pasioneze şi să înduioşeze pe cel care ascultă şi pe cel care citeşte.

Urez tuturor cititorilor cărţii să descopere sau să redescopere prin aceste pagini frumuseţea şi bogăţia experienţei Zilelor Mondiale ale Tineretului şi să o trăiască cu bucurie şi recunoştinţă faţă de Domnul pe cea din 2023 care se desfăşoară la Lisabona. Prima pe care Aura Miguel o va putea urmări fără a trebui să călătorească prin lume, pentru că, după atâtea decenii, va avea loc în ţara sa şi în oraşul său.

(După Vatican News, 2 mai 2023)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Sursa: Ercis.ro