În data de 30 noiembrie 2017, Papa Francisc se afla în Myanmar. Și în această țară a dorit să îi întâlnească pe tineri și să le insufle speranță în modul său caracteristic. Într-o țară cu numeroase dificultăți, Sfântul Părinte i-a îndemnat pe tineri să devină făuritorii unei lumi noi, să fie persoane autentice, să împărtășească cu Cristos tot ceea ce au în inimă și să îl urmeze fără șovăire.
La sfânta Liturghie cu tinerii, Papa Francisc le-a reamintit acestora valoarea pe care o au și bogăția vieții lor: „Da, sunt frumoşi paşii voştri şi este frumos şi încurajator să vă văd, pentru că ne aduceţi «o veste bună», vestea bună a tinereţii voastre, a credinţei voastre şi a entuziasmului vostru. Desigur, voi sunteţi o veste bună, pentru că sunteţi semne concrete ale Bisericii în Isus Cristos, care ne aduce nouă o bucurie şi o speranţă care nu vor avea niciodată sfârşit.” Într-un context în care, fără îndoială, nu lipsesc privirile pesimiste și descurajatoare asupra tinerilor, Sfântul Părinte nu a ezitat să arate că ei alimentează speranța unui popor și a Bisericii.
În acest context, Papa Francisc a reluat un îndemn pe care îl pronunțase deja la Ziua Mondială a Tineretului de la Rio de Janeiro. Este vorba de o încurajare care, la prima vedere, pare să fie mai puțin educativă și, tocmai de aceea, surprinde faptul că vine din gura Papei Francisc. Însă mesajul pe care dorește să îl transmită este cât se poate de educativ, deoarece îi îndeamnă pe tineri să nu se lase contaminați de apatie și de resemnare, ci să își facă cunoscută părerea și să o susțină cu încredere. „Nu vă fie frică să faceţi dezordine, – spunea Sfântul Părinte – să puneţi întrebări care să-i facă pe oameni să gândească. Şi nu vă fie frică dacă uneori veţi percepe că sunteţi puţini şi împrăştiaţi. Evanghelia creşte mereu din rădăcini mici.” Fără îndoială papa nu se referă la o dezordine care înseamnă răzvrătire, care nu ține cont de ceea ce este bun și drept. Este vorba de a nu sta liniștit și nepăsător în fața nedreptăților, de a nu tolera ceea ce distruge viața oamenilor, de a nu încuviința răul care se poate propaga atât de ușor. De aceea papa insistă ca tinerii să își facă simțită prezența: „Pentru această, faceţi-vă auziţi! Aş vrea să vă cer să strigaţi, dar nu cu glasul, nu, aş vrea ca să strigaţi cu viaţa, cu inima, aşa încât să fiţi semne de speranţă pentru cel care este descurajat, o mână întinsă pentru cel care este bolnav, un zâmbet primitor pentru cel care este străin, un sprijin grijuliu pentru cel care este singur.” Acesta este modul cel mai potrivit în care un tânăr se poate face auzit: să manifeste dorința de bine și să răspândească binele în numele lui Dumnezeu. Este strigătul binelui care triumfă și care transformă vieți chiar și în acele contexte care par să fie dominate de întuneric și de frica de a rosti ceea ce vine din inimă.
Tinerii care se fac auziți sunt tinerii care știu că, înainte de a avea pretenția să fie ascultați, au misiunea să fie o „veste bună”, să poarte lumina cuvântului care zidește și care face ca ceea ce vine din inimă să ajungă la o altă inimă.
Recommended for you
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
