Ramona Pricop se numără printre cei aproape o mie de voluntari de la Iași care s-au pus în slujba Bisericii și au făcut din întâlnirea cu Papa Francisc o adevărată prețioasă amintire pentru toți pelerinii care s-au adunat pe 1 iunie în jurul Sfântului Părinte în Capitala Istorică a României. Ea ne-a povestit cum acest act de slujire a fost cu adevărat transformator pentru viața ei.
Dragă Ramona, tu te-ai numărat printre sutele de voluntari care, pe 1 iunie, la Iași, s-au pus în slujba Papei Francisc. De ce ai ales să participi la întâlnirea cu el în această manieră? De ce voluntariatul?
Am învățat încă de la primele cateheze la care am participat în cadrul parohiei mele că voluntariatul înseamnă înainte de toate un act de slujire. Spun asta pentru că misiunea pe care o ai ca voluntar presupune dăruire, implicare, responsabilitate și dorința de a fi de ajutor celorlalți. În zilele noastre, fiind prinși în diverse activități zilnice, este un act de dăruire să oferim din timpul nostru pentru a fi de folos într-o misiune care, de multe ori, ar putea depăși comunitatea noastră. Misiunea de voluntar în slujba Sfântului Părinte a fost una dintre cele mai frumoase și emoționante experiențe pe care le-am trăit. Mi-am dorit să fiu membru al acestui grup al voluntarilor, să simt că sunt parte cu adevărat din slujba Părintelui și că pot fi de ajutor pelerinilor care au venit să trăim acest moment minunat împreună.
Cine este pentru tine Papa Francisc?
Papa Francisc… mi se luminează chipul numai când îi spun numele. Dacă m-ai fi întrebat acum câțiva ani care va fi unul dintre modelele mele de viață, după care doresc să-mi ghidez acțiunile, cu siguranță nu m-aș fi gândit la un Papă. Asta a devenit Sfântul Părinte pentru mine, un exemplu de viață pe care îmi propun să-l urmez cât mai mult. Papa reprezintă o sursă de inspirație pentru mine atât pentru cuvintele pline de înțelepciune, cât și pentru gesturile sale care emană numai bunătate și dragoste. Îl văd cel mai frumos dintre pământeni: un om cu atât de multă putere și totuși atât de umil!
Există ceva din ceea ce a spus sau a făcut Sfântul Părinte cât timp a fost în România despre care să simți că a transformat inima ta?
Inima mea s-a transformat cu fiecare gest, fiecare cuvânt, fiecare privire a Sfântului Părinte. Chiar dacă au trecut deja câteva zile de atunci, continui să păstrez vie imaginea lui în mintea și sufletul meu. Cel mai mult am meditat asupra îndemnului său de a ne iubi unii pe alții, de a trăi asemenea fraților, asemenea copiilor aceluiași Tată. Să nu uităm că ne aparținem unii celorlalți și că în momentul în care vom înceta să ne iubim, lumea va lua sfârșit. Dacă ne-am da cu toții seama de aceste învățături… Papa a cuprins cu toată dragostea bătrânii, bolnavii, copiii cu nevoi speciale: îmi doresc să-i urmez exemplul și să fiu un sprijin pentru oamenii din jurul meu, mai ales pentru cei aflați în nevoie.
Ce porți cu tine acum, după ce Papa s-a întors acasă? Ce vei face, poate diferit, de acum înainte?
Îmi doresc să nu trec peste această întâlnire fără să fac o schimbare în viața mea. Încerc să mă opresc cât mai mult asupra celor spuse de Papa și să descopăr care este cu adevărat misiunea mea. Mă las îndrumată de el: nu i-am atins mâna, însă Papa ne-a atins pe fiecare dintre noi cu binecuvântarea sa. Mi-am propus sa fac mesajul său cunoscut și celorlalți, pentru ca astfel să reușim să îndeplinim scopul pentru care el a venit între noi: „să mergem împreună”.
Îți mulțumim, dragă Ramona, că ți-ai deschis sufletul pentru noi! Îți mulțumim că alegi să te dăruiești comunității în voluntariat și că îți dorești să fii un exemplu pentru tinerii care poate uneori cad în descurajare sau indiferență. Continuă să schimbi colțișorul de lume în care trăiești, și lumea se va schimba pentru Dumnezeu!