Sinodul tinerilor

Scrisoarea Papei Francisc către tineri

Scrisoarea papei adresată tinerilor cu ocazia prezentării Documentului Pregătitor al celei de-a XV-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor

Preaiubiţi tineri,

Sunt bucuros să vă anunţ că în octombrie 2018 se va celebra Sinodul Episcopilor despre tema „Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional”. Am voit ca să fiţi voi în centrul atenţiei pentru că vă port în inimă. Chiar astăzi este prezentat Documentul Pregătitor, pe care-l încredinţez şi vouă ca „busolă” de-a lungul acestui drum.

Îmi vin în minte cuvintele pe care Dumnezeu le-a adresat lui Abraham: „Ieşi din ţara ta şi din neamul tău şi din casa tatălui tău spre ţara pe care ţi-o voi arăta” (Gen 12,1). Aceste cuvinte sunt astăzi adresate şi vouă: sunt cuvinte ale unui Tată care vă invită să „ieşiţi” pentru a vă lansa spre un viitor necunoscut dar aducător de realizări sigure, întâlnire la care El însuşi vă însoţeşte. Vă invit să ascultaţi glasul lui Dumnezeu care răsună în inimile voastre prin suflul Duhului Sfânt.

Când Dumnezeu i-a spus lui Abraham „Ieşi”, ce anume voia să-i spună? Desigur că nu să fugă de ai săi sau de lume. Invitaţia sa a fost una puternică, o chemare, pentru ca să lase totul şi să meargă spre o ţară nouă. Care este pentru noi astăzi această ţară nouă, dacă nu o societate mai dreaptă şi fraternă pe care voi o doriţi profund şi pe care vreţi s-o construiţi până la periferiile lumii?

Însă astăzi, din păcate, acel „Ieşi” asumă şi o semnificaţie diferită. Cea a încălcării legii, a nedreptăţii şi a războiului. Mulţi tineri sunt supuşi şantajului violenţei şi constrânşi să fugă din ţara lor natală. Strigătul său urcă la Dumnezeu, ca acela al lui Israel sclav al asupririi faraonului (cf. Ex2,23).

Doresc să vă amintesc şi cuvintele pe care Isus le-a spus într-o zi discipolilor care îl întrebau: „Rabbi […], unde locuieşti?”. El a răspuns: „Veniţi şi veţi vedea” (In 1,38-39). Şi spre voi Isus îşi îndreaptă privirea şi vă invită să mergeţi la El. Preaiubiţi tineri, aţi întâlnit această privire? Aţi auzit acest glas? Aţi simţit acest impuls de a porni la drum? Sunt sigur că, deşi zgomotul şi buimăceala par să domnească în lume, această chemare continuă să răsune în sufletul vostru pentru a-l deschide la bucuria deplină. Acest lucru va fi posibil în măsura în care, şi prin însoţirea făcută de călăuze experte, veţi şti să întreprindeţi un itinerar de discernământ pentru a descoperi proiectul lui Dumnezeu cu privire la viaţa voastră. Şi atunci când drumul vostru este marcat de precaritate şi de cădere, Dumnezeu bogat în milostivire întinde mâna sa pentru a vă ridica.

La Cracovia, la deschiderea ultimei Zile Mondiale a Tineretului, v-am întrebat de mai multe ori: „Lucrurile se pot schimba?”. Şi voi aţi strigat împreună un zgomotos „Da”. Acel strigăt se naşte din inima voastră tânără care nu suportă nedreptatea şi nu se poate pleca în faţa culturii rebutului, nici să cedeze în faţa globalizării indiferenţei. Ascultaţi acel strigăt care se înalţă din interiorul vostru! Chiar şi atunci când simţiţi, ca profetul Ieremia, lipsa de experienţă a vârstei voastre tinere, Dumnezeu vă încurajează să mergeţi acolo unde El vă trimite: „Nu-ţi fie teamă […]căci eu sunt cu tine ca să te ocrotesc” (Ier 1,8).

O lume mai bună se construieşte şi graţie vouă, graţie voinţei voastre de schimbare şi graţie generozităţii voastre. Nu vă fie frică să-l ascultaţi pe Duhul care vă sugerează alegeri îndrăzneţe, nu întârziaţi atunci când conştiinţa vă cere să riscaţi pentru a-l urma pe Învăţătorul. Şi Biserica doreşte să stea în ascultarea glasului vostru, a sensibilităţii voastre, a credinţei voastre; chiar şi a îndoielilor voastre şi a criticilor voastre. Faceţi să se audă strigătul vostru, lăsaţi-l să răsune în comunităţi şi faceţi să ajungă la păstori. Sfântul Benedict le recomanda abaţilor să-i consulte şi pe tineri înainte de orice alegere importantă, pentru că „adesea Domnul revelează soluţia cea mai bună chiar celui mai tânăr” (Regula sfântului Benedict III, 3).

Astfel, şi pe drumul acestui Sinod, eu şi fraţii mei episcopi vrem să devenim şi mai mult „colaboratori ai bucuriei voastre” (2Cor 1,24). Vă încredinţez Mariei din Nazaret, o tânără ca voi spre care Dumnezeu şi-a îndreptat privirea sa iubitoare, pentru ca să vă ia de mână şi să vă conducă la bucuria unui „Iată-mă” deplin şi generos (cf. Lc 1,38).

Cu afect patern,

Francisc

Din Vatican, 13 ianuarie 2017

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top