Vineri, 13 ianuarie 2017, la Sala de Presă a Sfântului Scaun, a avut loc conferinţa de presă de prezentare a Documentului Pregătitor al celei de-a XV-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor, programat pentru octombrie 2018, despre tema: „Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional”. Au intervenit Eminenţa Sa cardinalul Lorenzo Baldisseri, secretar general al Sinodului Episcopilor; ES Mons. Fabio Fabene, subsecretar al Sinodului Episcopilor; Elvis Do Ceu Nicolaia Do Rosario şi Federica Ceci, doi tineri din Parohia Sfântul Thomas Morus din Roma. Prezentăm în continuare intervenţia cardinalului Lorenzo Baldisseri
Intervenţia cardinalului Lorenzo Baldisseri
Doamnelor şi domnilor,
Sunt bucuros să mă adreseze domnilor şi doamnelor din presă şi din celelalte mijloace de comunicare socială pentru a prezenta astăzi, după anunţarea temei la 6 octombrie, Documentul Pregătitor, pe care Sinodul Episcopilor îl lansează Bisericii şi lumii, ca pregătire a celebrări celei de-a XV-a Adunări Generale Ordinare, care se va ţine în octombrie 2018. Tema este: Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional.
În acelaşi timp, ba chiar în primul rând, îmi face onoare să comunic că tot astăzi Sfântul Părinte adresează o Scrisoare – care devine publică – adresată direct tinerilor, ca semn al grijii sale afectuoase faţă de ei, pentru că aşa cum spune el: „vă port în inimă”.
Sfântul Părinte în scrisoarea sa îi îndeamnă pe tineri să participe activ la drumul sinodal, pentru că Sinodul este pentru ei şi pentru că toată Biserica se pune în ascultarea glasului lor, a sensibilităţii lor, a credinţei lor, precum şi a îndoielilor lor şi a criticilor lor. În afară de asta îi invită să „iasă”, după exemplul lui Abraham, pentru a se îndrepta spre ţara nouă constituită „dintr-o societate mai dreaptă şi fraternă” care trebuie construită până la periferiile lumii. Le aminteşte de Cracovia la deschiderea ZMT (Ziua Mondială a Tineretului) când a spus: „Lucrurile se pot schimb? Şi voi aţi strigat împreună un zgomotos da”. Acest „da” se naşte dintr-o inimă tânără care „nu suportă nedreptatea şi nu se poate pleca în faţa culturii rebutului, nici să cedeze în faţa globalizării indiferenţei”. Îi invită la alegeri îndrăzneţe şi nu-i uită pe acei tineri care „sunt constrânşi să fugă din ţara lor natală” din cauza „încălcării legii, a nedreptăţii şi a războiului”.
Pentru a realiza în manieră bucuroasă şi deplină viaţa lor, Papa Francisc îi stimulează pe tineri să „întreprindă un itinerar de discernământ pentru a descoperi proiectul lui Dumnezeu” cu privire la viaţa lor şi îi încredinţează Mariei din Nazaret, „o tânără (…) spre care Dumnezeu şi-a îndreptat privirea sa iubitoare”.
Cu cuvintele sale Papa vrea să imprime o incisivă motivaţie umană şi eclezială a următorului Sinod despre tineri, care sunt cuprinşi în perioada de vârstă între 16 şi 29 de ani, având conştiinţa că vârsta tânără cere să fie adaptată la diferitele realităţi locale, aşa cum este evidenţiat de Documentul Pregătitor.
Documentul este trimis consiliilor ierarhilor din Bisericile orientale catolice, Conferinţelor Episcopale, dicasterelor din Curia Romană şi Uniunii Superiorilor Generali şi „demarează faza consultării întregului popor al lui Dumnezeu”, cu scopul de a aduna informaţii cu privire la condiţia actuală a tinerilor în contextele variate în care ei trăiesc, pentru a o putea discerne în mod corespunzător în vederea elaborării lui Instrumentum laboris. Trebuie ţinut cont că el este adresat tuturor tinerilor din lume în cea mai amplă dimensiune şi înţelegere şi participare.
El este în continuitate cu drumul pe care-l parcurge Biserica sub conducerea magisteriului Papei Francisc. Centralitatea bucuriei şi iubirii, de mai multe ori subliniată în text, trimite clar la Evangelii gaudium şi la Amoris laetitia. Nu lipsesc referinţele şi la Laudato si’, la Lumen fidei şi la învăţătura Papei Benedict.
Îndeosebi Amoris laetitia, care are de 36 de ori cuvântul „tineri”, solicită printre altele „să găsim cuvintele, motivaţiile şi mărturiile care să ne ajute să atingem fibrele cele mai intime ale tinerilor, acolo unde sunt mai capabili de generozitate, de angajare, de iubire şi chiar de eroism” (nr. 40).
Documentul se împarte în trei părţi. În prima invită să ne punem în ascultarea realităţii. A doua evidenţiază importanţa discernământului în lumina credinţei pentru a ajunge să se facă alegeri de viaţă care să corespundă realmente voinţei lui Dumnezeu şi binelui persoanei. A treia îşi concentrează atenţia asupra acţiunii pastorale a comunităţii evanghelice.
Icoana evanghelică a „discipolului iubit” introduce la cele trei părţi ca scrută prezentare a drumului.
Primul capitol, intitulat „Tinerii în lumea de astăzi”, furnizează elemente utile pentru a contextualiza situaţia tinerilor în realitatea de astăzi, ţinând cont că tabloul trasat cere să fie adaptat la circumstanţele specifice din fiecare regiune. În el se ţină cont de „unele rezultate ale cercetărilor în domeniul social utile pentru a trata tema discernământului vocaţional”, precum şi de provocările multiple care se referă la cultura „scientistă”, la nesiguranţă, la şomaj, la corupţie, precum şi la fenomenele alcoolismului, jocului de noroc şi dependenţei de droguri.
Capitolul al doilea, centrul Documentului, are ca titlu „Credinţă, discernământ, vocaţie”. „Credinţa, ca participare la modul de a vedea al lui Isus (…), este izvorul discernământului vocaţional”, prin care „persoana ajunge să facă, în dialog cu Domnul şi în ascultarea glasului Duhului, alegerile fundamentale, pornind de la aceea cu privire la starea de viaţă”. Numai un discernământ corect va permite tânărului să găsească într-adevăr personalul, unicul, irepetabilul său „drum în viaţă”. acest parcurs este inspirat de cele trei verbe utilizate deja în Evangelii gaudium 51: a recunoaşte (ceea ce are loc în propria lume interioară), a interpreta (ceea ce s-a recunoscut) şi a decide (ca „exercitare autentică a libertăţii umane şi a responsabilităţii personale”).
Trebuie clarificat că termenul „vocaţie” trebuie să fie înţeles în sens amplu şi se referă la întreaga gamă vastă de posibilităţi de realizare concretă a propriei vieţi în bucuria iubirii şi în plinătatea care derivă din dăruirea de sine lui Dumnezeu şi celorlalţi. Este vorba de a găsi forma concretă în care această realizare deplină poate să aibă loc „printr-o serie de alegeri, care articulează starea de viaţă (căsătorie, slujire primită prin hirotonire, viaţa consacrată, etc.), profesia, modalitatea de angajare socială şi politică, stilul de viaţă, gestionarea timpului şi a banilor, etc.”.
Alegerea de viaţă are loc în secretul propriei conştiinţe. Acolo fiecare ascultă glasul lui Dumnezeu şi dialoghează cu El şi la sfârşit decide. Ajutorul altor persoane, oricât ar fi de necesar, nu poate înlocui niciodată acest dialog intim şi personal.
Al treilea capitol, intitulat „Acţiunea pastorală”, pune accentul pe semnificaţia pe care o are pentru Biserică „însoţirea tinerilor ca să primească bucuria Evangheliei”, într-un timp, ca al nostru, „marcat de incertitudine, de precaritate, de nesiguranţă”.
Atenţia este îndreptată spre subiecţii, spre locurile şi spre instrumentele acestei însoţiri.
Subiecţii acţiunii pastorale sunt tinerii înşişi, fie ca protagonişti, fie ca receptori. Biserica le cere „s-o ajute ca să identifice modalităţile mai eficace astăzi pentru a anunţa Vestea Bună”. Este nevoie de persoane de referinţă: în primul rând părinţii, apoi păstorii, consacraţii, profesorii şi alte figuri educative. Aceste persoane de referinţă trebuie să fie „autoritari, cu o identitate umană clară, o apartenenţă eclezială solidă, o calitate spirituală vizibilă, o pasiune educativă viguroasă şi o capacitate profundă de discernământ”. Apoi atenţia cu privire la rolul şi la responsabilitatea întregii comunităţi a credincioşilor.
Locurile acţiunii pastorale sunt viaţa zilnică, activităţile pentru tineri, ZMT, evenimentele diecezane, parohiile, oratoriile, universităţile, şcolile catolice, voluntariatul, activităţile sociale, centrele de spiritualitate, experienţele misionare, pelerinajele, evlavia populară. Nu lipseşte o adâncire în „lumea digitală”, care deschide spre oportunităţi inedite, dar şi spre noi pericole.
Instrumentele sunt limbajele (privilegindu-le pe cele mai expresive pentru tineri), educaţia, rugăciunea, tăcerea, contemplaţia.
Chestionarul care urmează este parte integrantă a documentului, nu este un simplu adaos.
El se împarte tot în trei părţi. Prima se referă la adunarea de date statistice. A doua este compusă din întrebări. Noutatea este constituită din faptul că la întrebările generale propuse tuturor fără deosebire (în număr de 15), se adaugă 3 întrebări specifice pentru fiecare zonă geografică, la care se cere răspunsul numai al apartenenţilor la continentul interesat. A treia parte are ca obiect „împărtăşirea practicilor”, după modalităţi care sunt expuse clar. Scopul acestei părţi, şi ea o noutate, este acela de a îmbogăţi toată Biserică aducând la cunoştinţă experienţele, adesea de mare interes, care se desfăşoară în diferitele regiuni din lume pentru ca să poată fi de ajutor pentru toţi.
Elementele care vor rezulta din răspunsuri vor folosi la redactarea lui Instrumentum laboris, document încredinţat părinţilor sinodali înainte de Adunare.
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
Documentul Pregătitor poate fi descărcat de aici: