Începem Postul Mare lăsându-ne purtați în „sălbăticie”. Trebuie să ne găsim timp pentru noi înșine, ceva la care nu suntem întotdeauna buni din cauza numeroșilor stimuli care ne înconjoară. În Evanghelii ni se spune că Isus pleacă frecvent într-un loc liniștit pentru a se ruga, pentru a scăpa de mulțimi, pentru a petrece timp cu Dumnezeu. Unde este locul tău liniștit? Fă-ți o promisiune în acest post să ai în fiecare zi un timp de liniște, doar al tău. Nu trebuie să fie 40 de zile; poate doar 10 – 15 minute în fiecare zi.
Ceva de reflectat
Isus merge în deșert pentru patruzeci de zile. În timp ce el a mers literalmente într-un deșert, deșertul poate fi o metaforă pentru această perioadă din viețile noastre, pe măsură ce încercăm să ne aliniem viața la felul în care Dumnezeu dorește ca noi să trăim. Deșertul: ce înseamnă asta pentru tine? Ar putea fi tăcere? Ar putea fi austeritate? Ar putea fi distanțarea de tot ceea ce te desparte de Dumnezeu? Unde te duci să te odihnești, să te rogi, să te concentrezi?
Și Cristos a fost ispitit. Trei ispite: confortul, puterea, bogăția. Trei lăcomii care ne pot înghiți. Dar Isus se întoarce la Cuvântul lui Dumnezeu pentru a găsi putere și înțelegere pentru a lupta împotriva răului. Cuvinte pe care le auzim și noi acasă, la biserică, la şcoală. Este mângâietor să vedem latura umană a Sa și să știm că El s-a confruntat cu unele dintre lucrurile cu care ne confruntăm noi înșine. Dar Satana s-a confruntat cu Dumnezeul întrupat. Ar fi trebuit să știe mai bine. Noi, prin postul și abstinența din acest timp și prin purificarea și îndreptarea călătoriei noastre, ar trebui să câștigăm forță prin experiența noastră în deșert pentru a arăta celui rău cui aparținem.
Credința noastră își găsește forța în Isus Cristos. Cuvântul lui Dumnezeu rămâne dătător de viață și puternic. Și astăzi apar ispite care ne pot abate de la cale. Ne putem simți dezamăgiți de viața noastră și de răul din lume. Avem nevoie să ne amintim că același Duh care l-a condus pe Isus în deșert și care l-a ținut puternic acolo poate face același lucru și pentru noi.
Ceva de făcut
Unora le place să poarte ceva cu ei în buzunar în săptămânile Postului Mare, precum rozariul. În timp ce faci acest lucru, roagă-te și reflectă la locul în care ai nevoie de mila lui Dumnezeu în viața ta. Poate fi o amintire a lucrurilor care te îngreunează sau o îngrijorare care te împiedică să trăiești cât mai liber și cât de plin poți. Scoate-ți rozariul o dată pe zi și ține-l în mână. Până la sfârșitul celor cinci săptămâni, vei cunoaște fiecare parte din el, la fel cum îți cunoști propria persoană. Unii poartă rozariul în buzunar pentru a le aminti, ori de câte ori îl ating, să caute ceva pentru care să fie recunoscători, să mulțumească și chiar să-și amintească să facă ceva milostiv – un mic act de bunătate. Noaptea lasă-ți rozariul pe noptieră și încredințează toate grijile și lucrările acelei zile în mâinile lui Dumnezeu.
Ceva la care să te gândești
„Dumnezeu poate face față îndoielilor, mâniei, fricii, durerii, confuziei și întrebărilor tale. I le poți încredința pe toate prin rugăciune”. – Rick Warren