„Suntem asemenea unor pitici așezați pe umerii unor giganți” spunea un autor medieval, Bernard de Chartres, referindu-se la raportul dintre antici și moderni. Fraza a dat naștere la multe discuții și interpretări. Autorul continuă cu o explicație: „Vedem mai bine şi mai departe nu pentru că vederea noastră ar fi mai ageră sau am fi mai înalţi, ci pentru că ei ne înalţă în aer şi ne poartă pe înălţimea lor gigantică”. Afirmația poate fi înțeleasă fie ca o recunoaștere a valorii înaintașilor, fie ca o „declarație” de superioritate a celor care consideră că au avantajul de a vedea mult mai departe decât cei care i-au precedat.
Papa Francisc, în schimb, evită riscul polarizărilor propunând un pact între generații. Întâlnirea Sfântului Părinte de la Iași cu tinerii și familiile a stat tocmai sub semnul acestei legături dintre tineri și bătrâni. În pontificatul său Papa Francisc a atins prima dată acest subiect la Ziua Mondială a Tineretului din Rio de Janeiro în cadrul unei întâlniri stabilite ad-hoc cu tinerii din Argentina în Catedrala San Sebastián. Adresându-se acestora Sfântul Părinte le-a spus: „Tinerii trebuie să iasă în evidenţă, trebuie să se impună; tinerii trebuie să iasă pentru a lupta pentru valori, pentru a lupta pentru aceste valori; şi bătrânii trebuie să deschidă gura, bătrânii trebuie să deschidă gura şi să ne înveţe! Transmiteţi-ne înţelepciunea popoarelor!”. Papa a insistat ca tinerii să îi caute pe bătrâni și să se „hrănească” din înțelepciunea și experiența lor de viață: „Vă rog, nu fiţi împotriva bătrânilor: lăsaţi-i să vorbească, ascultaţi-i şi mergeţi înainte! Dar să ştiţi, să ştiţi că în acest moment voi, tinerilor, şi bătrânii, sunteţi condamnaţi la acelaşi destin: excluderea. Nu vă lăsaţi excluşi!”.
Tema legăturii dintre tineri și bătrâni a revenit deseori în discursurile Papei Francisc. Vorbindu-le celor peste 300 de tineri adunați pentru reuniunea presinodală, în ziua de 19 martie 2018, a făcut referință la această temă devenită o altă „marcă” a pontificatului său: „Noi avem nevoie de tineri profeţi, dar fiţi atenţi: niciodată nu veţi fi profeţi dacă nu luaţi visele bătrânilor. Mai mult: dacă nu mergeţi să faceţi să viseze un bătrân care stă acolo plictisit, pentru că nimeni nu-l ascultă. Faceţi-i pe bătrâni să viseze şi aceste vise vă vor ajuta să mergeţi înainte. Ioel 3,1. Citeşte asta, îţi va face bine”. Iar în discursul de la începutul Sinodului tinerilor, din ziua de 3 octombrie 2018, Sfântul Părinte le-a cerut tinerilor în mod deschis să depăşească ispita de a nu da ascultare adulţilor şi de a-i considera pe bătrâni „ceva vechi, trecut şi plictisitor” insistând că „este nesăbuit a voi să se reînceapă mereu de la zero” ca şi cum viaţa ar începe cu fiecare tânăr în parte.
Pornind de la premisa că „lumii nu i-a folosit niciodată, nici nu-i va folosi vreodată ruptura dintre generații”, în Exortația apostolică postsinodală „Christus vivit” Papa Francisc exprimă convingerea că „dacă tinerii se înrădăcinează în visurile bătrânilor, reușesc să vadă viitorul, pot să aibă viziuni care le deschid orizontul și le arată noi drumuri. Dar dacă bătrânii nu visează, tinerii nu mai pot vedea clar orizontul” (Christus vivit, nr. 193). În felul acesta, „dacă tinerii și bătrânii se deschid la Duhul Sfânt, împreună produc o combinație minunată” (Christus vivit, nr. 192).
Întâlnirea de la Iași cu Papa Francisc a fost un răspuns la invitația sa de a fructifica această „combinație minunată” din care pot ieși câștigați atât „piticii” cât și „giganții”, atât societatea cât și Biserica. În discursul său, Sfântul Părinte i-a îndemnat pe tineri: „Aceasta este înțelepciunea pe care o dobândești cu trecerea anilor: odată ce crești, să nu uiți de mama ta și de bunica ta și de acea credință simplă și robustă care le caracteriza și le dădea putere și perseverență pentru a merge mai departe, fără a se descuraja.”