Cadourile pe care le păstrăm cu mare prețuire și grijă nu sunt neapărat acelea care au o valoare materială însemnată, ci tocmai acelea care au o semnificație deosebită, ne amintesc de o persoană importantă sau de un moment privilegiat din viața noastră, astfel încât au un loc special în inima noastră. Astfel de daruri nu doar ne sunt amintire, ci devin o prezență continuă și chiar privire spre viitor. Vizita Sfântului Părinte Francisc în România și la Iași este un dar nestemat al lui Dumnezeu făcut națiunii noastre și, în mod special, Bisericii noastre locale, care va rămâne pentru mult timp întipărit în inimile multor persoane. La un an distanță de la acest eveniment istoric multe trăiri din acele zile sunt încă vii și apropiate, multe cuvinte ale Sfântului Părinte răsună în mintea și inima noastră, numeroase gesturi ale „omului îmbrăcat în alb” au sfărâmat prejudecăți și au schimbat mentalități.
La Iași, tinerii și familiile au fost atenția privilegiată a papei Francisc, ca într-o îmbrățișare a prezentului acestei țări și o promisiune pentru viitor. Dincolo de bogăția semnificațiilor pentru poporul credincios de diferite confesiuni creștine, providențial, vizita Suveranului Pontif a fost primul eveniment semnificativ, și cel mai important, din timpul desemnării orașului Iași drept Capitala Tineretului din România. Privirea multor tineri a fost îndreptată spre persoana papei Francisc, iar întâlnirea cu el i-a marcat pe mulți dintre ei.
Pregătirea inimilor și festivalul umbrelelor
Măsurile de securitate prevăzute pentru eveniment au determinat prezența pelerinilor în fața Palatului Culturii cu multe ore înainte de sosirea Sfântului Părinte. Un timp care părea să fie de grea așteptare a devenit o oportunitate de a pregăti inimile pentru „marea întâlnire”. Programul „Împărtășind bucuria credinței” i-a avut ca protagoniști pe scena pe care urma să pășească papa Francisc pe copii, tineri, familii, preoți, călugări și călugărițe care, prin cântare sau mărturii, au împărtășit frumusețea credinței și bucuria de a răspunde chemării lui Dumnezeu. Printre persoanele care s-au adresat mulțumii, înainte de sosirea Sfântului Părinte, a fost și părintele Iosif Păuleț, paroh de Suceava. Îmi amintesc că atunci când l-am sunat pentru a-i propune să vorbească despre misiunea sa de păstor a acceptat fără șovăire. Probabil spusese deja „da” unei alte chemări care avea să fie făcută publică nu după mult timp!
Două aspecte mi-au rămas în amintire din acest timp premergător sosirii „marelui oaspete”. Înaintea începerii programului am avut ocazia de a mă perinda pe culoarele stabilite. Era impresionantă bucuria și emoția pe care o exprimau persoanele de toate vârstele. Prin trăirile lor parcă doreau să spună: „Este evenimentul vieții mele și vreau să îl trăiesc la intensitate maximă!”. Într-adevăr pentru majoritatea dintre ele era singura ocazie să îl întâlnească pe Sfântul Părinte. Atmosfera era încărcată nu atât de amenințarea ploii, cât mai ales de așteptarea unei binecuvântări care să fie balsam pentru suflet.
A doua situație din timpul de pregătire ce m-a impresionat a fost momentul în care s-a declanșat furtuna și a început să plouă cu grindină. De pe scenă priveam cum se apropiau norii negri și mă rugam ca Domnul să îndepărteze ploaia. Când culorile eșarfelor și ale șepcilor au fost înlocuite de cele ale umbrelelor deschise nu îmi doream de acum decât ca revărsarea de apă să treacă repede. Impresionant a fost faptul că în minutele în care grindina cobora atât de violent marea parte a pelerinilor a rămas neclintită, ca și cum ar fi dorit să transmită că nimic nu poate răpi bucuria întâlnirii așteptate de atâta timp. O statornicie care ar fi atât de minunat să se verifice și în viața de credință!
Îmbrățișarea copiilor
Patricia, Dragoș, Sorin și Antonela au fost cei patru copii care l-au întâmpinat pe papa Francisc în fața scenei, la momentul coborârii din papamobil. Imaginile cu îmbrățișarea oferită Sfântului Părinte și drumul până la scenă ținându-se de mână au făcut înconjurul lumii. Însă ceea ce a fost poate mai greu de observat a fost emoția cu care acești copilași s-au pregătit pentru acest moment și modul în care l-au trăit. În dimineața zilei de 1 iunie, sărbătoarea lor, i-am pregătit împreună cu alte persoane. Trebuia să arate impecabili în costumele populare! Dar, dincolo de ținută, ceea ce îi frământa era altceva: „Cum trebuie să stăm? Ce trebuie să facem? Cum îi dăm florile? Apoi, unde mergem? Ce facem dacă papa ne întreabă ceva și nu înțelegem? etc.” „Revelația” unuia dintre copilași a dus la gestul îmbrățișării care nu era prevăzut în programul oficial și nici nu ar fi putut să fie programat. La un moment dat acest copilaș mi-a zis: „Nu cred că o să mă pot abține! Eu o să sar la papa să îl îmbrățișez!”. Atunci le-am spus tuturor că dacă vor simți că doresc să îl îmbrățișeze pe papa nimeni nu îi va opri. Tot a copiilor a fost idea de a-i spune în cor Sfântului Părinte: „Ti vogliamo bene!”.
A fost îmbrățișarea nu doar a celor patru copii, ci a tuturor copiilor din România și, bineînțeles, îmbrățișarea papei pentru toți copiii țării noastre, transmisă prin gesturi și cuvinte: „Isus i-a pus în mijlocul apostolilor săi; şi noi vrem să-i punem în mijloc şi să reafirmăm angajarea noastră de a-i iubi cu aceeaşi iubire cu care i-a iubit Domnul, angajându-ne să le dăruim dreptul la viitor”.
„Tinerii înfloresc când se simt iubiţi”
Majoritatea tinerilor prezenți la întâlnirea cu Sfântul Părinte de la Iași a simțit tocmai acest dar: faptul că sunt iubiți de către papa Francisc! Au demonstrat gesturile sale, au întărit această convingere cuvintele sale: „Toţi înflorim când ne simţim iubiţi. Pentru că iubirea prinde rădăcini şi ne cheamă să ne înfigem aceste rădăcini în viaţa celorlalţi”. Nici la Iași papa Francisc nu a pierdut ocazia de a arăta încrederea sa în tineri: „De aici, astăzi, pot să mai pornească noi drumuri de viitor spre Europa şi spre multe atâtea alte locuri din lume. Tinerilor, voi sunteţi pelerini ai secolului al XXI-lea, capabili de o nouă imaginaţie a legăturilor care ne unesc”. O încredere de la care avem de învățat fiecare dintre noi, dar mai ales, pe care suntem chemați să o transpunem în structurile Bisericii locale pentru a valoriza bogăția prezentă în viața tinerilor, pornind de la convingerea că Domnul poate vorbi și prin glasul celor mai tineri.
Dragostea papei Francisc față de tineri și încrederea în ei a fost ușor de perceput pentru tinerii catolici, poate obișnuiți cu astfel de adresări ale Sfântului Părinte. O adevărată surpriză a fost pentru tinerii mai puțin obișnuiți cu „cele sfinte”. Unii tineri prezenți în zona din preajma Hotelului Europa, în care s-au găsit împreună în special tinerii înscriși on-line, studenți sau angajați ai multor corporații, mi-au povestit de simpatia și aprecierea pe care acești tineri le manifestau față de persoana și cuvintele papei Francisc. Semn că dragostea sa a ajuns și la aceste inimi!