Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

Dragă tânără,
Dragă tânăr,

Ți-am vorbit până acum de chemarea la viață și de chemarea la iubire. Este momentul să vorbim despre chemarea la credință. Despre credinţă Catehismul Bisericii Catolice spune astfel: „Credinţa este, în primul rând, o adeziune personală a omului faţă de Dumnezeu; ea este, în acelaşi timp şi în mod inseparabil, asentimentul liber faţă de tot adevărul pe care l-a revelat Dumnezeu.” Tocmai pentru că este o adeziune liberă faţă de Dumnezeu, este o dorinţă de a trăi o legătură autentică cu El, credinţa nu poate să nu fie trăită cu bucurie. „Să se bucure inimile celor care-l caută pe Domnul” spune psalmul 105. Dumnezeu te cheamă la această legătură de prietenie, care înseamnă a cunoaște și a avea încredere. Această legătură izvorăște din Botezul pe care tu l-ai primit. Acesta îți amintește că Dumnezeu te cheamă să îți trăiești mereu credința. Hrănește credința ta și dubiile vor muri de foame!

La puţine zile după alegerea sa (13 martie 2013), papa Francisc a celebrat Duminica Floriilor şi prima Zi Mondială a Tineretului ca papă (24 martie 2013). La predica de la Sfânta Liturghie Sfântul Părinte s-a adresat astfel tinerilor: „Voi aveţi o parte importantă în sărbătoarea credinţei! Voi ne aduceţi bucuria credinţei şi ne spuneţi că trebuie să trăim credinţa cu o inimă tânără, mereu: o inimă tânără, chiar la şaptezeci, optzeci de ani! Inimă tânără! Cu Cristos, inima nu îmbătrâneşte niciodată!” Spre sfârşitul aceleiaşi predici papa a încredinţat un fel de mandat tinerilor din lumea întreagă: „Tinerii trebuie să spună lumii: este bine a-l urma pe Isus; este bine a merge cu Isus; este bun mesajul lui Isus; este bine a ieşi din noi înşine, la periferiile lumii şi ale existenţei pentru a-l duce pe Isus!”.

Știu că este greu să îți trăiești credința într-o lume în care aceasta pare inutilă, este pusă din ce în ce mai mult la zid, sunt promovate idei şi comportamente care distrug în primul rând viaţa tinerilor. Tocmai de aceea tu ai misiunea de a afirma, cu propriile alegeri, că Isus nu răpeşte nimic, ci dăruieşte totul, că valorile pe care el le-a trăit şi pe care le propune ucenicilor săi sunt salvarea omului, că o viaţă care nu se bazează doar pe propriul interes, ci pe dăruirea faţă de aproapele aduce mulţumirea, împăcarea, fericirea. Este o logică total diferită de aceea pe care tu o înfrunți în fiecare zi, dar care umple viaţa ta cu ceea ce este consistent şi adevărat şi nu cu amăgiri.

Fericitul Pier Giorgio Frassati spunea: „Să trăieşti fără credinţă, fără acest patrimoniu de apărare şi rezistenţă, fără să lupţi puternic pentru adevăr, nu înseamnă a trăi, ci a vegeta.” Nu te mulțumi să „vegetezi”, ci caută să îți trăiești viața la intensitatea maximă a credinței, să îl cunoști mai mult pe Dumnezeu, să îl iubești mai mult, să îl vestești mai mult!

Iată şi câteva „exerciţii” de credinţă care te pot ajuta să o trăiești cu fidelitate: trăieşte-ţi credinţa cu entuziasm, fermitate şi bucurie! Vorbeşte cu ceilalţi despre credinţă; atâtea persoane au nevoie să se „agaţe” de ceva stabil şi caută cu disperare un sens! Arată, prin felul tău de a fi, că un prieten al lui Cristos nu este un „extraterestru”, ci o persoană cu picioarele pe pământ şi inima la Dumnezeu! Fă cât mai des exerciţiul de a nu te pune pe tine pe primul loc, ci binele aproapelui! Repetă-ţi cât mai des: eu am o parte importantă în sărbătoarea credinţei!