„Nu-ţi fie frică” este una dintre cele mai obişnuite expresii pe care o folosim pentru a linişti o persoană şi pentru a o încuraja să înfrunte situaţiile îngrijorătoare. Facem să răsune aceste cuvinte în diferite situaţii de nelinişte, nesiguranţă, descurajare, anxietate etc. care cer susţinere şi apropiere. Dar fiecare dintre noi simţim cum frica este cuibărită în ungherele fiinţei noastre şi ştim că în unele situaţii se înfăţişează ca un musafir nepoftit. Scriitorul francez Michel de Montaigne spunea cu atât dramatism: „Frica este lucrul de care îmi este cel mai mult frică”.
Deseori frica este provocată de dificultatea de a accepta situaţiile care nu ne convin, schimbările, lucrurile neprevăzute, frustrările etc. Ne temem de suferinţă, de boală, de singurătate, de violenţă, de părăsire, de trădare, de moarte… Reacţiile sunt dintre cele mai diferite: de la stări violente la izolare, de la intoleranţă la indiferenţă, de la o mai mare încredere în Dumnezeu la o revoltă împotriva lui.
Frica blochează în mulţi tineri bucuria de a trăi şi de a iubi cu adevărat. Dificultatea de a fi protagoniştii zilei de azi şi nesiguranţa zilei de mâine face ca mulţi tineri să fie „paralizaţi” de teamă, chiar dacă ştiu să o mascheze foarte bine. Într-un astfel de context şi alegerile legate de propria vocaţie au de suferit. Există teamă de căsătorie, de familie, de preoţie, de viaţa consacrată.
În Sfânta Scriptură apare de multe ori expresia „nu te teme” sau „nu vă temeţi”. Prin intermediul acestei expresii Dumnezeu dialoghează în mod prieteneşte cu omul şi doreşte să îl asigure de prezenţa şi susţinerea sa, mai ales atunci când îi încredinţează omului o misiune importantă. Abraham, Moise, Iosue, Ghedeon, Isaia, Ieremia, Ezechiel, Daniel, David etc. o dată cu misiunea primesc din partea lui Dumnezeu şi îndemnul să nu se teamă pentru că El este cu ei.
Relatările evanghelice se deschid şi se încheie cu expresia „nu te teme”, ca o confirmare că Dumnezeu manifestă în Isus Cristos plinătatea grijii sale faţă de om. Primul „nu te teme” din Evanghelii este adresat de îngerul Gabriel lui Zaharia în apariţia de la templu. Tot îngeri sunt aceia care liniştesc femeile înspăimântate în dimineaţa zilei Paştelui. Zaharia se îndoieşte de prezenţa lui Dumnezeu şi rămâne mut, în timp ce frica femeilor de la mormânt se transformă într-un mesaj de speranţă şi de viaţă.
În faţa chemării lui Dumnezeu şi a îndemnului de a nu ne teme putem trăi fie experienţa lui Zaharia, fie ale femeilor de la mormânt. Dacă ne îndoim de prezenţa şi susţinerea lui Dumnezeu şi ne bazăm doar pe forţele şi planurile noastre devenim „muţi”, adică incapabili de a răspunde la chemarea lui Dumnezeu şi mereu sclavi ai fricii. Însă, dacă suntem convinşi că Domnul ne însoţeşte mereu, atunci privim cu încredere şi curaj viaţa şi viitorul nostru. Tocmai de aceea în încheierea Mesajului pentru Ziua Mondială a Tineretului din 2016 Papa Francisc, vorbind despre Isus milostiv, îi îndemna pe tineri: „Nu vă fie frică să vă îndreptați spre ochii săi plini de iubire infinită față de voi și lăsați ca să ajungă la voi privirea sa milostivă, gata să ierte orice păcat al vostru, o privire capabilă să schimbe viața voastră și să vindece rănile sufletelor voastre, o privire care satură setea profundă care locuiește în inimile voastre tinere: sete de iubire, de pace, de bucurie și de fericire adevărată. Veniți la El și nu vă fie frică!”
Platon spunea: „Putem să iertăm un copil pentru că îi este frică de întuneric. Adevărata tragedie a vieţii este atunci când unui om îi este frică de lumină”.
Recommended for you
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
