Spiritualitate

Postul Mare – timp de reînnoire

By Felix Roca

Posted on 10 februarie 2016

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

Începem timpul sacru al Postului Mare. Este un drum de credinţă ce ţine patruzeci de zile şi ne îndreaptă spre celebrarea marii solemnităţi a Învierii lui Cristos. Vă propunem să ne reamintim ce este Postul Mare şi cum trebuie să fie trăit spre creşterea noastră în credinţă.

Ce este Postul Mare?
Postul Mare este perioada de patruzeci de zile din anul liturgic care începe cu Miercurea cenuşii şi se încheie cu Joia Sfântă, înainte de liturghia de seară numită a Cinei Domnului. Acest timp sfânt are rolul ca prin amintirea Botezului nostru şi prin penitenţă să ne dispună să celebrăm misterul pătimirii, morţii şi învierii lui Cristos, ascultând mai des Cuvântul lui Dumnezeu şi rugându-ne mai intens.

De ce patruzeci de zile?
Numărul patruzeci se regăseşte des în Sfânta Scriptură şi aminteşte:
– zilele potopului universal;
– anii petrecuţi de Israel în deşert;
– zilele petrecute de Moise pe muntele Sinai;
– zilele petrecute de profetul Ilie în deşert înainte de a ajunge la întâlnirea cu Dumnezeu pe muntele Horeb;
– zilele de pocăinţă a locuitorilor din Ninive;
– zilele postului lui Isus în deşert, unde la sfârşit este ispitit de diavol.
Aceste evenimente nu sunt întâmplătoare. Au o învăţătură pentru noi. Postul Mare este timpul:
– distrugerii răului, ca pentru oamenii de la potop;
– încercării şi al harului, ca pentru Israel;
– rugăciunii care dispune la întâlnirea cu Dumnezeu, ca pentru Moise şi Ilie;
– pocăinţei şi ispăşirii în vederea judecăţii divine, imitând cele 40 de zile de post şi de pocăinţă cu care locuitorii din Ninive au potolit mânia divină;
– postului, care are ca scop a mânca adevărata hrană, care înseamnă a face voinţa Tatălui: „nu numai cu pâine trăieşte omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (aşa i-a răspuns Isus satanei, la sfârşitul celor 40 de zile petrecute în deşert).

Ce trebuie să fac în Postul Mare?
În Postul Mare trebuie să ne asumăm toate acele atitudini care ne ajută să ne interiorizăm mai mult şi să creştem în relaţia noastră cu Cristos. Practicile tradiţionale pentru Postul Mare sunt:
– rugăciunea (mai ales Liturghia zilnică şi Calea crucii);
– postul (ansamblul de practici de mortificaţie: hrană. cuvinte, distracţii). Mortificaţia permite mai multă disponibilitate pentru aproapele, mai mult timp pentru voluntariat şi mai mulţi bani pentru caritate;
– pomana (ajutor faţă de aproapele nostru mai nevoiaş decât noi).
În Postul Mare Biserica aminteşte că sunt prescrise:
– postul şi abstinenţa de la carne: Miercurea Cenuşii şi Vinerea Sfântă;
– abstinenţa de la carne: în fiecare vineri din Postul Mare.

De ce nu am voie să mă distrez în Postul Mare?
Postul Mare este timp de mai intensă rugăciune şi de reflecţie personală. Pentru aceste trăiri este nevoie de multă linişte interioară care nu se poate dobândi în mijlocul petrecerilor zgomotoase, care, de cele mai multe ori, ne îndepărtează de noi înşine. De fapt, Cristos nu ne vorbeşte decât în liniştea sufletului nostru şi ne spune ceea ce este spre binele nostru. Dacă medităm la suferinţele lui Cristos dobândim curajul de a renunţa la distracţiile zgomotoase şi tăria de a căuta adevăratele bucurii: atenţia mai mare faţă de familie şi prieteni, ajutorarea celor nevoiaşi, prietenia oferită celor marginalizaţi etc.

Ce trebuie să fac pentru a mă ruga mai bine în Postul Mare?
„În toată perioada Postului Mare Biserica ne oferă cu abundenţă deosebită cuvântul lui Dumnezeu. Meditându-l şi interiorizându-l pentru a-l trăi zilnic, învăţăm o formă preţioasă şi de neînlocuit de rugăciune, pentru că ascultarea atentă a lui Dumnezeu, care continuă să vorbească inimii noastre, alimentează drumul de credinţă pe care l-am început în ziua Botezului. Rugăciunea ne permite să dobândim şi o nouă concepţie despre timp: de fapt, fără perspectiva veşniciei şi a transcendenţei, el ritmează pur şi simplu paşii noştri spre un orizont care nu are viitor. În schimb, în rugăciune găsim timp pentru Dumnezeu, pentru a cunoaşte că «nu vor trece cuvintele lui» (cf. Mc 13,31), pentru a intra în acea comuniune intimă cu el «pe care nimeni nu va putea să o ia de la noi» (cf. In 16,22) şi care ne deschide la speranţa care nu dezamăgeşte, la viaţa veşnică.” – Mesajul Sfântului Părinte pentru Postul Mare 2011.

La ce mă poate ajuta postul?
„Postul, care poate să aibă diferite motivaţii, dobândeşte pentru creştin o semnificaţie profund religioasă: făcând mai săracă masa noastră învăţăm să depăşim egoismul pentru a trăi în logica darului şi a iubirii; suportând privarea de unele lucruri – şi nu numai de ceea ce este de prisos – învăţăm să ne abatem privirea de la «eul» nostru, pentru a descoperi pe cineva alături de noi şi a-l recunoaşte pe Dumnezeu în chipurile atâtor fraţi ai noştri. Pentru creştin, postul nu are nimic intimist, ci deschide mai mult la Dumnezeu şi la necesităţile oamenilor, şi face în aşa fel încât iubirea faţă de Dumnezeu şi să fie şi iubire faţă de aproapele (cf. Mc 12,31).” – Mesajul Sfântului Părinte pentru Postul Mare 2011.

De ce trebuie să mă gândesc la alţii şi să dau de pomană?
„În drumul nostru ne aflăm şi în faţa ispitei averii, a avidităţii de bani, care ameninţă primatul lui Dumnezeu în viaţa noastră. Dorinţa intensă de avere provoacă violenţă, samavolnicie şi moarte; pentru aceasta, Biserica, în special în timpul Postului Mare, cheamă la practicarea pomenii, adică la capacitatea de a împărtăşi. În schimb, idolatria bunurilor nu numai că îndepărtează de celălalt, ci îl despoaie pe om, îl face nefericit, îl înşeală, îl amăgeşte fără a realiza ceea ce promite, deoarece pune lucrurile materiale în locul lui Dumnezeu, unicul izvor al vieţii. Cum să înţelegem bunătatea paternă a lui Dumnezeu dacă inima este plină de sine şi de propriile proiecte, cu care ne amăgim că putem să ne asigurăm viitorul? Ispita este aceea de a gândi, asemenea bogatului din parabolă: «Suflete, ai adunat bunuri suficiente pentru mulţi ani…». Cunoaştem judecata Domnului: «Nebunule, chiar în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul…» (Lc 12,19-20). Practicarea pomenii este referinţă la primatul lui Dumnezeu şi la atenţia faţă de celălalt, pentru a-l redescoperi pe Tatăl nostru bun şi a primi milostivirea lui.” – Mesajul Sfântului Părinte pentru Postul Mare 2011.

Papa Francisc în Mesajul pentru Postul Mare de anul acesta ne îndeamnă să punem în practică faptele de milostivire și în felul acesta să trăim bine Jubileul Extraordinar al Milostiviri.

Sperăm ca aceste reflecţii sintetice să vă fie de folos pentru creşterea în credinţă. Să aveţi un Post Mare rodnic în trăiri spirituale intense!