Vocaţie

Teama de a alege

Dragă tânără,
Dragă tânăr,

Știu că vara este un timp potrivit mai degrabă pentru relaxare și odihnă decât pentru reflecție asupra unor teme complicate cum este și aceasta a vocației. Cu toate acestea, considerând că sufletul nu are vacanță și că întrebările despre sensul profund al vieții nu-l părăsesc pe acela care le ia în serios, îndrăznesc să îți vorbesc în continuare despre chemarea lui Dumnezeu, despre răspunsul tău și despre aventura minunată a unei vieți trăite în conformitate cu planul lui Dumnezeu.

În scrisoarea precedentă îți vorbeam despre alegerea stării de viață. Spuneam că se poate răspunde la chemarea lui Dumnezeu prin alegerea vieții laicale (în special a căsătoriei), a vieții consacrate (călugăr sau călugăriță) sau a vieții de preoție. Am remarcat că, de fapt, există o mare frică de a alege. Nu este deloc ușor să iei decizii cruciale, mai ales o decizie care dă o direcție fundamentală pentru viață, care marchează istoria ta pentru totdeauna. De multe ori nu este vorba despre o teamă explicită, conștientă, mărturisită și analizată. Dacă ar fi așa, ar fi mult mai ușor să îi înțelegi cauzele și să o înfrunți. Însă, această teamă se manifestă, în general, într-o formă foarte subtilă care „înăbușă” în cel interesat dorința de a face alegeri importante, de a ținti mai sus, de a face ceva serios cu propria viață. Astfel, paradoxal, se poate ajunge la a alege… de a nu alege! Mulți tineri amână să ia decizii importante pentru viața lor (să se căsătorească, să devină preoți, călugări sau călugărițe) amăgindu-se fie cu continuarea studiilor, fie cu un serviciu care pare mulțumitor, fie cu diferite experiențe care tind să umple, de fapt, un gol interior.

Sper ca discursul meu să nu fi devenit greu de urmărit. Încerc să îți spun că nu poți fugi de alegerile importante ale vieții! De fapt, poți fugi de ele, însă nu vei merge într-o direcție care să te îndrepte spre fericire! Pentru a evita tentația de a nu alege îți indic trei lucruri de care să ții cont pentru a face alegeri potrivite.

Înainte de toate, luptă împotriva ispitei de a gândi și de a acționa în maniera „aici și acum”. Clipa prezentă nu este „totul” unei vieți. Lucrurile cele mai importante au nevoie de un timp potrivit pentru a se desfășura în splendoarea lor. Dacă te mulțumești doar cu ceea ce trăiești în clipa prezentă nu vei reuși să cucerești ceea ce vine în urma unui drum îmbogățit cu realizări constante, chiar dacă par neînsemnate.

În al doilea rând, nu lăsa să te domine partea emotivă. De multe ori când ți se prezintă povești frumoase descoperi că în spatele lor sunt doar amăgiri sau, mai grav, capcane. Cristos, când i-a trimis pe apostoli în misiune, nu a ezitat să le spună că îi trimite „ca pe niște oi în mijlocul lupilor”. Nu a încercat să îi păcălească cu „reclame” care prezintă totul în roz. Lucrurile importante în viață se măsoară nu pe intensitate, ci pe fidelitate!

În al treilea rând, nu lăsa ca alții să aleagă în locul tău. Există atâtea idei, atâtea mentalități care elimină orice posibilitate ca Cineva să aibă un plan cu tine, care îți spun că fericirea constă în libertatea ta de a alege ceea ce dorești tu, ceea ce îți place și că nimeni nu ar trebui să ți se împotrivească. Dacă vei lăsa ca aceste idei să te conducă nu vei fi niciodată stăpân pe viața ta, nu vei fi niciodată împăcat cu tine!

Așadar, frica nu este niciodată un motiv pentru a renunța, ea este doar o scuză. Sfânta Tereza de Avila spunea așa: „Nimic să nu de tulbure, nimic să nu te înfricoșeze, totul trece. Dumnezeu nu se schimbă; răbdarea obține totul; cine îl are pe Dumnezeu, nimic nu-i lipsește; Dumnezeu singur e de-ajuns.”

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top