Dragă tânără,
Dragă tânăr,
Continuăm să vorbim despre vocație. Este un lucru atât de serios care nu poate fi epuizat în câteva cuvinte, deoarece este lucrarea minunată a lui Dumnezeu cu viața ta și cu viața fiecăruia dintre noi. Ai nevoie să descoperi ceea ce Dumnezeu ți-a pregătit din veșnicie, să înțelegi ce pași și în ce direcție trebuie să îi faci, să construiești pas cu pas fericirea ta!
Sper ca aceste rânduri să te ajute să te gândești la viața ta în termeni de vocație, să conștientizezi că Cineva te cheamă! Este modul prin care să iei viața ta în serios și să îi dai valoare, adevărata valoare. Este alegerea de a nu te mulțumi cu jumătăți de măsură și de a ieși din mediocritate. Poate nu îți place acest cuvânt sau ceea ce semnifică, însă asta se întâmplă cu cel care nu ia viața în serios și merge la voia întâmplării. Nu o spun eu, ci a spus-o chiar papa Francisc în cateheza din ziua de 13 iunie 2018: „Aș vrea să spun, în special tinerilor: cel mai rău dușman al nostru nu sunt problemele concrete, oricât ar fi de serioase și dramatice: pericolul cel mai mare al vieții este un spirit rău de adaptare care nu este blândețe sau umilință, ci mediocritate, meschinărie. Un tânăr mediocru este un tânăr cu viitor sau nu? Nu! Rămâne acolo, nu crește, nu va avea succes.” Îmi doresc foarte mult ca tu să nu fii un tânăr mediocru, să nu te mulțumești cu puțin și să nu te sperii de ideea de a ținti mereu mai sus!
Îți amintești că în scrisorile precedente ți-am spus că atunci când Dumnezeu iubește, chemă, iar omul când se lasă iubit, răspunde. Un alt mare adevăr, despre care am vorbit, este acela că viața este un bun primit, care prin natura sa tinde să fie un bun dăruit. Ți-am vorbit până acum de chemarea la viață, de chemarea la iubire și de chemarea la credință. Pe acestea se construiește drumul alegerii stării de viață. Mai simplu spus, această expresie se referă la răspunsul dat lui Dumnezeu prin alegerea vieții laicale (în special a căsătoriei), a vieții consacrate (călugăr sau călugăriță) sau a vieții de preoție. În sfârșit, vei spune, vorbim de lucruri mai concrete! Era necesar să parcurgem drumul până aici pentru a înțelege bine cum stau lucrurile! Așadar, e vorba despre vocația de laic, vocația de călugăr sau călugăriță și vocația de preot. Este evident că în Biserică marea majoritate a persoanelor are vocația laicală. În cadrul acesteia Domnul cheamă persoane la viața de căsătorie, dar și la angajamente serioase în ceea ce privește educația, politica, implicarea socială etc. Tot la fel Domnul cheamă multe persoane să devină călugări sau călugărițe sau să devină preoți. Mai multe vocații care realizează visul lui Dumnezeu! Este ca o simfonie a chemărilor!
O chemare specială îți este adresată și ție! Dacă ești un băiat, cred că te grăbești să gândești astfel: „Să mă fac preot sau călugăr??? Nu e de mine!”. Dacă ești o fată, probabil îți spui astfel: „Nici gând să devin o călugăriță! Doar nu am înnebunit!”. Poate te liniștește gândul că ești chemat sau chemată la viața de căsătorie! Adevărul este că, de fapt, există o mare frică de a alege și, cred, că de această frică nu scapi nici tu. Am dreptate? Poate nu ar fi rău ca data viitoare să vorbim tocmai despre acest lucru: frica de a alege. Până atunci îți doresc ca în orice moment din viața ta să alegi ceea ce este bun și frumos și să răspândești în jurul tău lumina prezenței lui Dumnezeu!
Recommended for you
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
