Dragă tânără,
Dragă tânăr,
Doresc să continuăm reflecția la această rubrică despre vocație. Mi-a venit ideea de a mă adresa ţie nu sub forma unui articol structurat şi aranjat după normele jurnalismului, ci ca și cum ți-aș scrie o scrisoare. Fără îndoială ţi se pare curios lucrul acesta! În era internetului şi a reţelelor de socializare cine mai scrie o scrisoare? Ştiu că foloseşti Facebook, Whatsapp, Instagram şi alte platforme de comunicare on-line. Le folosesc şi eu convins fiind că au partea lor bună sau, mai bine zis, că pot fi bune dacă sunt folosite bine şi devin rele dacă sunt folosite rău. Cu toate acestea mi se pare că scrisoarea salvează intervalul important dintre propunere şi răspuns, dintre cuvântul gândit şi cuvântul rostit (chiar şi în scris). Ştii bine cât de uşor, uneori chiar mecanic şi de cele mai multe ori sub impulsul emoţiei, dai un like, fără să reflectezi dacă ceea ce ai văzut sau ai citi îţi aduce ceva bun. Lucrurile importante ale vieţii au nevoie de timp, de un timp real, nu virtual. Un timp pentru a gândi, pentru a asculta ce spune cu adevărat inima, pentru a decide, pentru a împărtăşi. Tocmai pentru a salva acest timp am decis să îţi scriu o scrisoare, în speranţa că nu va dispărea rapid de pe news feed-ul preocupărilor tale.
Dar, de ce îţi scriu? Sper că ştii că anul trecut, în luna octombrie, a avut loc Sinodul Episcopilor cu tema „Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional”. Biserica se întreabă ce trebuie să facă pentru a-i însoţi pe tineri să recunoască și să accepte chemarea la plinătatea vieții și a iubirii şi pentru a le cere tinerilor să o ajute în identificarea celor mai eficiente modalități de a transmite Vestea cea Bună în zilele noastre. Mai mult ca oricând în aceste timpuri tinerii sunt în centrul atenţiei Bisericii şi se desfăşoară multe iniţiative cu ei şi pentru ei.
Îţi vei spune că ai înțeles acum de ce îţi scriu. Dacă toată lumea (la nivel de Biserică) vorbește despre tineri, era de așteptat să fac şi eu lucrul acesta. Îţi mărturisesc că m-a încercat această ispită, însă am scăpat de ea atunci când m-am gândit mai atent la motivele pentru care Papa Francisc dorește ca Biserica să fie mai atentă la viaţa tinerilor. Iar motivul este următorul: pentru ca tinerii să aibă o viaţă împlinită, pentru ca ei să fie cu adevărat fericiţi! Dar această fericire nu se poate atinge decât răspunzând la chemarea lui Dumnezeu, cel care doreşte ca toţi oamenii să fie fericiţi. Aceasta este o mare comoară pe care sunt sigur că o cauţi.
Aşadar, prin această scrisoare şi prin acelea care vor urma doresc să îţi amintesc că Cineva te cheamă şi că vei putea fi fericit cu adevărat doar dacă vei răspunde chemării sale. Nu e vorba despre predici plictisitoare, argumente banale sau „chestii” de preoţi, ci e vorba despre viaţa şi fericirea ta, despre împlinirea ta!
Sper să nu îţi fi pierdut deja interesul!
Recommended for you
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
