Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

Dragi fetiţe şi dragi băieţi!

Se apropie prima voastră Zi Mondială: va fi la Roma la 25 şi 26 mai anul acesta. Pentru aceasta m-am gândit să vă trimit un mesaj, sunt fericit că puteţi să-l primiţi şi mulţumesc tuturor celor care se vor strădui ca voi să-l aveţi.

Îl adresez înainte de toate fiecăruia personal, ţie, dragă fetiţă, ţie, dragă băiat, pentru că „eşti preţios” în ochii lui Dumnezeu (Is 43,4), cum ne învaţă Biblia şi cum a demonstrat Isus de atâtea ori.

În acelaşi timp, acest mesaj îl trimit tuturor, pentru că toţi sunteţi importanţi şi pentru că împreună, cei de aproape şi de departe, manifestaţi dorinţa fiecăruia dintre noi să crească şi să se reînnoiască. Ne amintiţi că toţi suntem fii şi fraţi şi că nimeni nu poate exista fără cineva care să-l aducă pe lume, nici să crească fără a avea pe alţii cărora să dăruiască iubire şi de la care să primească iubire (cf. Scrisoarea enciclică Fratelli tutti, 95).

Tot aşa voi toţi, fetiţe şi băieţi, bucurie a părinţilor voştri şi a familiilor voastre, sunteţi şi bucurie a omenirii şi a Bisericii, în care fiecare este ca un inel dintr-un lanţ foarte lung, care merge din trecut la viitor şi care acoperă tot pământul. Pentru aceasta vă recomand să ascultaţi mereu cu atenţie relatările celor mari: ale mamelor voastre, ale taţilor, ale bunicilor şi ale străbunicilor. Şi în acelaşi timp să nu uitaţi pe cel dintre voi care, încă aşa de mic, deja trebuie să lupte împotriva bolilor şi a dificultăţilor, la spital sau acasă, pe cel care este victimă a războiului şi a violenţei, pe cel care suferă foamea şi setea, pe cel care trăieşte pe stradă, pe cel care este constrâns să fie soldat sau să fugă ca refugiat, separat de părinţii săi, pe cel care nu poate să meargă la şcoală, pe cel care este victimă a bandelor criminale, a drogurilor sau a altor forme de sclavie, a abuzurilor. Aşadar, toţi acei copii cărora şi astăzi le este furată copilăria cu cruzime. Ascultaţi-i, ba chiar să-i ascultăm, pentru că în suferinţa lor ne vorbesc despre realitate, cu ochii purificaţi de lacrimi şi cu acea dorinţă tenace de bine care se naşte în inima celui care a văzut cu adevărat cât de urât este răul.

Micii mei prieteni, pentru a ne reînnoi pe noi înşine şi lumea nu este suficient să fim împreună între noi: este necesar să fim uniţi cu Isus. De la el primim atâta curaj: el este mereu aproape, Duhul său ne precedă şi ne însoţeşte pe căile lumii. Isus ne spune: „Iată, le fac pe toate noi” (Ap 21,5); sunt cuvintele pe care le-am ales ca temă pentru prima voastră Zi Mondială. Aceste cuvinte ne invită să devenim agili precum copiii în perceperea noutăţilor provocate de Duhul în noi şi în jurul nostru. Cu Isus putem să visăm o omenire nouă şi să ne angajăm pentru o societate mai fraternă şi atentă faţă de casa noastră comună, începând de la lucrurile simple, cum ar fi a-i saluta pe ceilalţi, a cere permisiunea, a cere scuze, a spune mulţumesc. Lumea se transformă înainte de toate prin lucrurile mici, fără a ne ruşina să facem numai paşi mici. Ba chiar, micimea noastră ne aminteşte că suntem fragili şi că avem nevoie unii de alţii, ca membre ale unui trup unic (cf. Rom 12,5; 1Cor 12,26).

Şi există mai mult. De fapt, dragi fetiţe şi dragi băieţi, singuri nu putem nici măcar să fim fericiţi, pentru că bucuria creşte în măsura în care este împărtăşită: se naşte cu recunoştinţa pentru darurile pe care le-am primit şi de care, la rândul nostru, îi facem părtaşi pe ceilalţi. Atunci când ceea ce am primit ţinem numai pentru noi sau chiar facem mofturi pentru a avea cadoul acesta sau acela, în realitate uităm că darul cel mai mare suntem noi înşine, unii pentru alţii: noi suntem „cadoul lui Dumnezeu”. Celelalte daruri sunt de folos, e adevărat, dar numai pentru a fi împreună. Dacă nu le folosim pentru asta, vom fi mereu nesatisfăcuţi şi nu ne vor fi suficiente niciodată.

În schimb, dacă suntem împreună, totul este diferit! Gândiţi-vă la prietenii voştri: cât de frumos este a fi cu ei, acasă, la şcoală, în parohie, la oratoriu, peste tot; a vă juca, a cânta, a descoperi lucruri noi, a vă distra, toţi împreună, fără a lăsa în urmă pe nimeni. Prietenia este foarte frumoasă şi creşte numai aşa, în împărtăşire şi în iertare, cu răbdare, curaj, creativitate şi fantezie, fără frică şi fără prejudecăţi.

Şi acum vreau să vă destăinui un secret important: pentru a fi cu adevărat fericiţi trebuie să ne rugăm, să ne rugăm mult, în fiecare zi, pentru că rugăciunea ne conectează direct cu Dumnezeu, ne umple inima de lumină şi de căldură şi ne ajută să facem totul cu încredere şi seninătate. Şi Isus îl ruga mereu pe Tatăl. Şi ştiţi cum îl numea? În limba sa îl numea pur şi simplu Abbá, care înseamnă Tăticule (cf. Mc 14,36). Să facem şi noi asta! Îl vom simţi mereu aproape. Ne-a promis asta însuşi Isus, când ne-a spus: „Unde doi sau trei sunt adunaţi în numele meu, sunt şi eu acolo, în mijlocul lor” (Mt 18,20).

Dragi fetiţe şi dragi băieţi, ştiţi că în mai ne vom întâlni foarte mulţi la Roma, chiar cu voi, care veţi veni din toată lumea! Aşadar, pentru a ne pregăti bine, vă recomand să vă rugaţi folosind chiar cuvintele pe care Isus ni le-a învăţat: Tatăl nostru. Recitaţi-o în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, şi apoi şi în familie, cu părinţii, fraţii, surorile şi bunicii voştri. Dar nu ca o formulă, nu! Gândindu-ne la cuvintele pe care Isus ni le-a învăţat. Isus ne cheamă şi ne vrea protagonişti cu el ai acestei Zile Mondiale, constructori ai unei lumi noi, mai umane, drepte şi paşnice.

El, care s-a oferit pe cruce pentru a ne aduna pe toţi în iubire, el, care a învins moartea şi ne-a reconciliat cu Tatăl, vrea să continue opera sa în Biserică prin intermediul nostru. Gândiţi-vă la asta, îndeosebi cei dintre voi care vă pregătiţi să primiţi Prima Împărtăşanie.

Preaiubiţilor, Dumnezeu, care ne iubeşte dintotdeauna (cf. Ier 1,5), are pentru noi privirea celui mai iubitor dintre taţi şi a celei mai duioase dintre mame. El nu uită niciodată de noi (cf. Is 49,15) şi în fiecare zi ne însoţeşte şi ne reînnoieşte cu Duhul său.

Împreună că Maria Preasfântă şi cu Sfântul Iosif să ne rugăm cu aceste cuvinte:

Vino, Duhule Sfânt,
arată-ne frumuseţea ta
reflectată pe feţele
fetiţelor şi ale băieţilor de pe pământ.
Vino, Isuse,
care toate le faci noi,
care eşti calea care ne conduce la Tatăl,
vino şi rămâi cu noi.
Amin.

Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 2 martie 2024

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Sursa: ercis.ro