Sărbătoarea Paştelui este prin excelenţă o sărbătoare a bucuriei. Cine ar putea să exprime în cuvinte bucuria care inundă sufletul Mariei Magdalena când în grădină îl întâlneşte pe Cristos cel Înviat? Cum poate fi descrisă bucuria lui Petru şi a lui Ioan, care cu sufletul la gură aleargă la mormânt speriaţi că un alt lucru rău s-a întâmplat, dar care descoperă realitatea măreaţă a învierii lui Cristos? Ce mare bucuria au trăit cei doi ucenici, care pe drumul spre Emaus îl întâlnesc pe însuşi Isus cel Viu? Atât Maria Magdalena, cât şi apostolii şi ucenicii lui Cristos, în momentul în care înţeleg ce s-a întâmplat exultă de bucurie şi vestesc tuturor această mare minune! Dacă au ezitat să creadă că Isus a înviat, era tocmai pentru faptul că ar fi fost prea frumos ca să fie adevărat! Bucuria pe care Cristos o rezervă ucenicilor săi depăşeşte orice aşteptare şi orice închipuire! „Nu este aici!” „De ce îl căutaţi pe Cel Viu printre cei morţi?” „Pace vouă!” „Nu vă temeţi!” Toate aceste cuvinte deschid spre o nouă realitate, spre o nouă viaţă, spre o nouă aventură!
Evanghelia evidenţiază faptul că întâlnirea femeilor şi a apostolilor cu Cristos cel Înviat este marcată de bucurie, chiar dacă teama încă nu dispăruse. Evanghelistul Luca notează că Cristos, după ce arată apostolilor rănile mâinilor şi picioarelor, le cere ceva de mâncare pentru a le demonstra că nu este o stafie. Apostolii, de bucurie şi uimire, încă nu credeau. Şi evanghelistul Ioan scrie că „discipolii s-au bucurat când l-au văzut pe Domnul”. Însuşi Cristos cel Înviat, notează evanghelistul Matei, arătându-se femeilor venite la mormânt, le îndemnă: „Bucuraţi-vă!”
Dacă sărbătoarea Paştelui nu este trăită cu bucurie, nu este o adevărată sărbătoarea a învierii! Victoria lui Cristos asupra morţii, a răului, a întunericului şi a păcatului este o victorie care se realizează şi în viaţa ta! Nu este triumf abstract sau de imagine! Cristos vrea să învingă tristeţea, temerile, rătăcirile, îngrijorările tale! Doreşte să înlăture piatra din faţa mormântului vieţii tale. Acea piatră care te împiedică să fii liber, să fii tu însuţi, să fii plin de viaţa! Dar ca să se întâmple lucrul acesta trebuie să te îndrepţi către el, să îl cauţi, să îl doreşti în viaţa ta convins fiind că nu mai el îţi poate oferi viaţa adevărată! „L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus!” spune agitată Maria Magdalena şi îl caută cu insistenţă pentru că doreşte să îl întâlnească, deşi era mort! Această căutare trebuie să caracterizeze viaţa ta şi să alimenteze dorinţa de a-l întâlni în familie, la şcoală, pe stradă, în momentele de distracţie… Cine caută, găseşte! Apostolii, încă fără a înţelege ce se întâmplă, sunt vizitaţi de Cristos! Cu atât mai mult el va vizita pe cel care îl caută, convins fiind că este viu. „Fericiţi cei care cred fără să fi văzut!” Atunci când îl vei primi cu adevărat în viaţa ta, el va transforma toata „apusurile” tale în „răsărituri”!
Papa Paul al VI-lea, spunea în ziua de 14 aprilie 1974: „Lumii întregi, fie că ne acordă atenţie, fie că are urechi surde, noi strigăm bucuria noastră: Cristos a înviat! Da, el este viu! Piatra de pe mormânt a fost dată la o parte! Va fi înlăturată şi piatra de pe mormântul nostru. Iată bucuria noastră! o bucurie fără limite, care nu poate fi comparată cu nimic! Fiţi bucuroşi de acest imn pascal al vieţii, al vieţii care nu moare, a vieţii luminate de o nouă speranţă!”. Această bucurie să inunde şi sufletul tău şi al celor dragi ai tăi!
Cristos a înviat!
Adevărat a înviat!
Recommended for you
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
