Săptămâna I din Postul Mare
„Fiţi buni unii faţă de alţii, înţelegători, iertându-vă unii pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu v-a iertat în Cristos!”
Efeseni 4,32
Un mare câștig pe care Cel Rău îl poate avea în viața noastră se datorează neiertării. Lipsa de iertare generează amărăciune, resentimente, furie, lipsă de bunătate și chiar disperare. În Biblie, cuvântul grecesc tradus prin „iertare” înseamnă, de fapt, „a da drumul”, ca atunci când o persoană nu cere plata unei datorii. Isus a folosit această comparație atunci când ne-a învățat să ne rugăm: „şi iartă-ne păcatele noastre pentru că şi noi iertăm oricui ne greşeşte” (Luca 11,4). La fel, în parabola servitorului neîndurător, Isus a asemănat iertarea cu anularea unei datorii (Matei 18,23-35). Iertăm atunci când renunțăm la resentimente și la orice pretenție de a fi despăgubiți pentru rănile sau pierderile pe care le-am suferit.
Iertarea îi aduce iertătorului liniște sufletească și îl eliberează de mânia corozivă, îl ajută să recunoască durerea pe care a suferit-o fără a lăsa acea durere să îl definească, permițându-i să se vindece și să continue cu viața sa.
Iertarea este o alegere. Ce este cu adevărat iertarea? Este o emoție? Mulți oameni cred că iertarea este o emoție – ceva ce ori simți, ori nu simți. Dar nu asta se află în centrul iertării. În esență, iertarea este un act de voință, este o alegere: de a nu purta pică, a nu te opri asupra greșelii și a relua-o la nesfârșit în mintea ta, a nu ține scorul.
Iertarea este uneori un întreg proces. În general, cel mai bine este să ierți repede. Cu toate acestea, dacă cineva te rănește grav, îți poate lua ceva timp să iei decizia de a ierta. Dacă se întâmplă asta, nu te simți vinovat pentru că nu ierți imediat. Dumnezeu îți înțelege emoțiile și te va ajuta în timp ce treci prin procesul de vindecare. Odată cu trecerea timpului, va veni un moment în care vei fi gata să ierți. Mai mult, după ce ierți pe cineva, s-ar putea să te regăsești alunecând înapoi în mâhnire. Dacă se întâmplă acest lucru, nu te condamna și nu crede că nu ai iertat de prima dată. Uneori este nevoie de timp pentru ca rănile emoționale să se vindece. Reafirmă-ți decizia de a ierta și roagă-l pe Dumnezeu să vindece durerea din inima ta.
Iertarea te scoate din rolul de victimă. Când ierți pe cineva, redefinești relația pe care o ai cu persoana care te-a rănit. În loc să reacționezi ca o victimă slabă, iei o decizie evlavioasă ca urmaș al lui Isus. Îl vezi pe celălalt ca pe cineva care are o problemă – așa cum dovedesc cuvintele și acțiunile sale – și te rogi pentru această problemă.
Iertatea nu înseamnă totodată și „uitare”. Unii oameni cred că nu ai iertat decât dacă ai uitat de fapt o greșeală, dar acest lucru nu este neapărat adevărat. Deși uneori Dumnezeu ne îndepărtează de aceste momente dureroase, în multe cazuri ne amintim evenimentele mult timp – chiar dacă am iertat. Pe de altă parte, dacă îi spui cuiva: „Pot ierta, dar nu pot uita”, privește atent în inima ta. Ceea ce ai putea spune cu adevărat este: „Aleg să nu te iert”.