În duminica a IV-a din Timpul pascal, duminica „Bunului păstor”, se celebrează Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocații. Aceasta ne amintește că „nu suntem scufundați în întâmplare, nici nu suntem târâiți de o serie de evenimente dezordonate, ci, dimpotrivă, viața noastră și prezența noastră în lume sunt rodul unei vocații”, spune Papa Francisc în Mesajul pentru această zi. În această zi întreaga Biserică este invitată să se roage pentru ca fiecare credincios să conștientizeze că are o vocație și că este chemat să o trăiască în orice moment. În mod special, suntem invitați să ne rugăm pentru ca Bisericii să nu îi lipsească vocațiile de specială consacrare, adică preoții, călugării și călugărițele.
Papa Francisc ne amintește că Dumnezeu continuă să cheme și astăzi și că „nu trebuie să așteptăm să fim perfecți pentru a da generosul răspuns «iată-mă», nici nu trebuie să ne speriem de limitele și de păcatele noastre, dar să primim cu inima deschisă glasul Domnului. Să îl ascultăm, să discernem misiunea noastră personală în Biserică și în lume și să o trăim în ziua de azi pe care ne-o oferă Domnul”.
Așadar, misiunea este parte integrantă a vocației. Domnul cheamă pentru a trimite. „Mergi” este verbul care exprimă o trimitere, o încredințare a unei misiuni și evocă o datorie de îndeplinit, un drum de parcurs pentru a atinge un țel. Înseamnă a porni la drum, a descoperi noi orizonturi, a înfrunta încercări, a depăși obstacole, a avea curajul îndrăznelii, a trăi experiențe noi și a întâlni persoane. De fapt, viața fiecărui om stă sub această exigență a lui „mergi”, ca misiune de a merge înainte pe drumul vieții. Într-un mod special este o provocare pentru tineri, cei care se găsesc în fața alegerilor de viață pentru a construi propriul viitor. E vorba de un drum interior, de o „călătorie a inimii” marcată de necesitatea de a intra în adâncul sufletului, de a maturiza convingerile, de a îndrăzni noi cuceriri, de a nu ceda în fața temerilor și a nerealizărilor. Toate acestea ar trebui să caracterizeze fiecare tânăr care se lasă cucerit zi de zi de Cristos și continuă cu entuziasm drumul vieții.
Sfânta Scriptură ne relatează numeroase istorii în care Dumnezeu încredințează misiuni unor oameni, cărora le spune „mergi” pe drumuri care, înainte de toate, devin aventuri ale credinței. Abraham este primul care simte o astfel de chemare solemnă a lui Dumnezeu, care îi cere să lase pământul siguranțelor sale pentru a merge spre o nouă patrie: „Ieşi din ţara ta şi din neamul tău şi din casa tatălui tău spre ţara pe care ţi-o voi arăta!” (Geneză 12,1). Întregul drum al lui Abraham este un itinerar de credință și ascultare marcat mereu de convingerea că „Dumnezeu va avea grijă”. Moise a ascultat de multe ori în viața sa îndemnul lui Dumnezeu de a merge. În fața rugului aprins aude vocea lui Dumnezeu care îi spune: „Acum mergi, te trimit la Faraon! Scoate poporul meu, pe fiii lui Israel, din Egipt!” (Exod 3,10). Copleșit de o astfel de misiune Moise încearcă să reziste, dar Dumnezeu nu renunță: „Acum, du-te! Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce să spui!” (Exod 4,12). Deosebită este chemarea lui Isaia: „Am auzit glasul Domnului, zicând: «Pe cine voi trimite şi cine va merge pentru noi?». Iar eu am răspuns: «Iată-mă, trimite-mă pe mine!».” (Isaia 6,8). În deschiderea Noului Testament găsim îndemnul adresat de înger lui Iosif pe care îl trimite în Egipt: „Ia copilul şi pe mama lui, fugi în Egipt şi stai acolo până când îţi voi spune” (Matei 2,13). După încheierea persecuției îi cere să se întoarcă în Israel: „Ia copilul şi pe mama lui şi mergi în ţara lui Israel (Matei 2,19). Ultima mențiune a imperativului „mergi” se găsește în Cartea Apocalipsului în contextul în care vocea cerească îi cere vizionarului să mănânce cartea și să devină vestitor al Cuvântului: „Du-te şi ia cartea deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ!” (Apocalips 10,8). Bineînțeles, de-a lungul evangheliilor întâlnim numeroase momente în care Cristos adresează îndemnul „mergi” încredințând astfel oamenilor diferite misiuni.
Viața fiecărui tânăr stă sub semnul acestor „trimiteri” a lui Dumnezeu. El are un plan cu fiecare în parte și fiecăruia i-a pregătit un drum. Curajul stă în a răspunde la acest „mergi” a lui Dumnezeu cu încrederea că El a pregătit ceea ce este cel mai potrivit pentru propria viață și răsplătește orice încercare și orice curaj. Iar cea mai mare răsplată este o viață fericită! Regina Isabela a Castiliei s-a adresat astfel lui Cristofor Columb: „Mergi drept înainte și dacă pământul pe care îl cauți nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va crea înadins pentru a-ți răsplăti îndrăzneala.”
Recommended for you
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
