A spune „da” înseamnă a răspunde afirmativ, a exprima voinţa de a adera cu întreaga fiinţă la o idee, la un proiect, la o anumită realitate. Viaţa noastră este o constelaţie de „da” şi „nu”. Sunt printre primele silabe pe care le-am pronunţat, pe lângă gângurirea, în diferite modalităţi, a cuvintelor „mama” şi „tata”. Pe măsură ce am crescut „da” şi „nu” au devenit tot mai consistente, mai încărcate de semnificaţie şi de responsabilitate.
Înainte de orice răspuns al nostru Dumnezeu este cel care mereu îşi afirmă „da”-ul său faţă de noi. Sfântul Paul spune: „Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, care a fost predicat între voi, prin noi: de mine, de Silvan şi de Timotei, nu este da şi nu, ci în el este numai da. Într-adevăr, toate promisiunile lui Dumnezeu în el sunt da. De aceea prin el rostim noi, amin, lui Dumnezeu, spre gloria sa.” (2Cor 1,19-20). Dumnezeu este fidel alegerilor şi promisiunilor sale, nu îşi schimbă atitudinea sa faţă de noi, nu se răzgândeşte.
A avea o credinţă adevărată înseamnă a spune „da” lui Dumnezeu în orice situaţie, a lua orice hotărâre ţinând cont de legătura cu Dumnezeu. Pentru un tânăr înseamnă a considera propria viaţă ca o vocaţie, care cere un răspuns la chemarea lui Dumnezeu. Papa Francisc, în Mesajul pentru Ziua Mondială a Tineretului 2017, exprimă atât de bine acest dinamism al chemării şi al răspunsului afirmativ: „Conform Evangheliei lui Luca, după ce a primit vestea îngerului și a răspuns „da”-ul său la chemarea de a deveni mamă a Mântuitorului, Maria se ridică și merge în grabă ca s-o viziteze pe verișoara Elisabeta, care este în luna a șasea de sarcină (cf. 1,36.39). Maria este foarte tânără; ceea ce i-a fost vestit este un dar imens, dar comportă și provocări foarte mari; Domnul a asigurat-o de prezența sa și de sprijinul său, dar atâtea lucruri sunt încă întunecate în mintea sa și în inima sa.” Răspunsul dat lui Dumnezeu presupune a ieşi din propria comoditate, a dărui, a sluji. „Da”-ul spus lui Dumnezeu nu poate fi teoretic, ca o simplă declaraţie, ci cere să fie exprimat în acţiuni concrete care arată convingerea răspunsului. Continuă Sfântul Părinte: „Și totuși Maria nu se închide în casă, nu se lasă paralizată de frică sau de orgoliu. Maria nu este tipul care pentru a se simți bine are nevoie de un divan bun unde să stea comodă și în siguranță. Nu este o tânără-divan! (cf. Discurs la Veghe, Cracovia, 30 iulie 2016). Dacă este de folos un ajutor pentru bătrâna sa verișoară, ea nu întârzie și pornește imediat în călătorie.”
Tânărul care îi spune „da” lui Dumnezeu este caracterizat de anumite valori. În primul rând îşi trăieşte viaţa cu fidelitate. În numele alegerii făcute în mod liber ştie să renunţe la satisfacţiile imediate pentru a se bucura de prezenţa permanentă a lui Dumnezeu în viaţa sa. În al doilea rând, are o rezistenţă în faţa adversităţilor. Nici adulţilor şi nici tinerilor nu le este uşor să trăiască credinţa. De multe ori, tinerii se găsesc în ambiente care îi pot „sufoca”, care le înăbușă idealurile măreţe. Cel care îşi păstrează fidelitatea faţă de Dumnezeu este capabil să înfrunte dificultăţile care se ivesc în cale. Apoi, cel care s-a decis pentru Dumnezeu este convins că are o misiune de a schimba lumea, pentru că orice vocaţie este misiune. Şi, nu în ultimul rând, stabileşte relaţii autentice care presupun respect, încredere, dăruire.
Orice tânăr este chemat să spună lui Dumnezeu un astfel de „da” care să se concretizeze şi într-o viaţă autentică în căsătorie, preoţie sau într-o formă de consacrare călugărească.
Recommended for you
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
