Jubileul Milostivirii

Instrumente ale milostivirii

Contemplarea milostivirii lui Dumnezeu trebuie să fie urmată de o transformare a propriei vieţi şi de o sintonizare a ei pe lungimea de undă a milostivii divine. Înseamnă, de fapt, să fim tot mai milostivi pentru a deveni asemenea Tatălui. Acesta trebuie să fie angajamentul pentru Anul Milostivirii şi pentru fiecare an al vieţii noastre. Mulţimea cuvintelor despre milostivire ar trebui să fie urmată de o avalanşă de atitudini şi fapte concrete care să aline vieţile celor mai încercaţi şi să ne facă, pe fiecare în parte, mai atenţi, mai înţelegători, mai toleranţi, mai sensibili, mai cinstiţi, mai responsabili, mai implicaţi etc.

În Mesajul pentru Ziua Mondială a Tineretului 2016 Papa Francisc îi îndeamnă pe tineri să trăiască milostivirea inimii şi a braţelor:

„Mie îmi place mereu să asociez fericirile evanghelice cu capitolul 25 din Matei, când Isus ne prezintă faptele de milostenie și spune că pe baza lor vom fi judecați. De aceea vă invit să redescoperiți faptele de milostenie trupească: a da de mâncare celor flămânzi, a da de băut celor însetați, a-i îmbrăca pe cei goi, a-i primi pe cei străini, a-i asista pe bolnavi, a-i vizita pe cei închiși, a-i îngropa pe cei morți. Și să nu uităm faptele de milostenie sufletească: a-i sfătui pe cei care se îndoiesc, a-i învăța pe cei neștiutori, a-i avertiza pe păcătoși, a-i mângâia pe cei mâhniți, a ierta ofensele, a suporta cu răbdare persoanele deranjante, a-l ruga pe Dumnezeu pentru cei vii și pentru cei morți. Cum vedeți, milostivirea nu este «cumsecădenie», nici simplu sentimentalism. Aici este verificarea autenticității faptului de a fi discipoli ai lui Isus, a credibilității noastre ca și creștini în lumea de astăzi”.

Nu vom aprofunda fiecare faptă de milostenie trupească şi sufletească, ci vom încerca să vedem că pentru a le trăi bine este necesar să facem câţiva paşi.

Înaintea de toate a deschide ochii. Viaţa de fiecare zi ne oferă atâtea şi atâtea ocazii pentru a trăi milostivirea. De multe ori îl întâlnim pe Cristos flămând, însetat, străin, gol, bolnav, închis şi ochii noştri privesc în altă parte sau, poate, îi închidem cu totul! Dar nu este suficient să privim, ci trebui să îi vedem pe oameni în demnitatea lor, să îi vedem ca fii ai lui Dumnezeu, fraţi şi surori ale noastre.

Următorul pas este să ne apropiem de persoane, să devenim aproapele aproapelui nostru, să înlăturăm atâtea ziduri care se înalţă între noi şi să construim punţi ce unesc vieţile noastre. Prea uşor păstrăm distanţele şi rămânem mulţumiţi în zona noastră de confort fără a ne îndrepta spre cei care au nevoie de ajutor şi fără ai lăsa să se apropie de noi.

Următorul pas este să simţim compasiune, aşa cum a simţit Cristos de atâtea ori în faţa suferinţelor oamenilor. Să trecem de la o inimă de piatră la o inimă de carne, care iese din indiferenţă şi din nepăsare şi e sensibilă la trăirile semenului. Motivaţia pentru acţiunile concrete trebuie să pornească din inimă şi, astfel, ce vine din inimă sigur va ajunge la o altă inimă!

Aceşti paşi ne pot ajuta să punem în practică faptele de milostenie trupească şi sufletească. Vom descoperi că sunt atâtea ocazii pentru a face binele şi pentru a manifesta milostivirea dacă „radarul” vieţii noastre este atent la semnalele ce se emit în jurul nostru. În felul acesta devenim cu adevărat instrumente ale milostivirii lui Dumnezeu.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top