Jubileul Milostivirii

Banchetul milostivirii

În aceste timpuri se vorbeşte mult despre milostivire: predici, discursuri, misiuni populare, zile de reculegere etc. Toate au menirea de a „înmuia” inima noastră și de a o face să se deschidă la atotputernicia milostivirii lui Dumnezeu. Dar, așa cum se poate întâmpla în multe alte situații, mulțimea cuvintelor (mai ales dacă nu sunt cele mai meșteșugite) pot îndepărta de esenţa şi frumusețea darului minunat al milostivirii lui Dumnezeu sau, cel puțin, să se învârtă în jurul lui, fără a pătrunde în profunzimea sa. Astfel, avem nevoie ca, dincolo de cuvinte, să întâlnim în mod direct milostivirea lui Dumnezeu, să o simțim, să o putem „atinge” și să ne lăsăm atinși de ea. Există momente privilegiate care ne oferă această posibilitate. Unul dintre acestea este sfânta Liturghie.

De câte ori nu se aude, în rândul tinerilor, afirmația că Liturghia este plictisitoare! Percepția s-ar schimba dacă am dori cu adevărat să intrăm în misterul milostivirii lui Dumnezeu care, la sfânta Liturghie, ni se oferă prin Cuvânt și prin Împărtășanie. În grija sa față de noi, Domnul se adresează inimii noastre, ne mângâie și ne întărește cu al său Cuvânt. Apoi, stă la masă cu noi, mai mult, ni se oferă ca hrană, se unește cu noi, devine una cu noi. Întreaga celebrare a sfintei Liturghii este manifestare a milostivirii lui Dumnezeu!

La începutul fiecărei Liturghii avem actul penitenţial în care implorăm milostivirea lui Dumnezeu. Înălțăm invocația „Doamne, miluiește-ne!”, care nu înseamnă doar o cerere de iertare sau un apel la mila lui Dumnezeu, ci cerem ca întreaga bunătate a milostivirii sale să se reverse asupra noastră. De fapt, atunci când bolnavii strigau către Isus: „Doamne, ai milă de mine!” nu implorau iertarea, ci vindecarea de neputință, darul de a se bucura, din nou, de viață. La fel și noi, la începutul fiecărei sfinte Liturghii suntem vindecați de rănile păcatului, de necredință, de rătăcire, de teamă, de indiferență etc. Evident, dacă povara păcatelor este grea, atunci e nevoie să ne îndreptăm spre confesional pentru a celebra sărbătoarea iertării în sacramentul Spovezii.

Proclamarea lecturilor este momentul în care Dumnezeu stă de vorbă cu noi, dorește să ajungă la inima noastră, pentru ca noi să ne simțim reconfortați. Am fi atât de emoționați dacă o vedetă ar sta de vorbă cu noi, dacă ne-ar acorda atenție! Domnul face acest lucru la fiecare sfântă Liturghie: nu doar ne primeşte şi ne priveşte, ci vorbește inimii și vieții noastre.

În sfânta Împărtășanie Cristos ni se dăruiește, se oferă pe sine, se unește cu noi. La fiecare celebrare se proclamă acest dar al milostivirii: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ia asupra sa păcatele lumii! Gustați și vedeți cât de bun este Domnul!” Cristos ni se dăruiește cu toată bunătatea și milostivirea sa.

Cuvintele de la sfârşitul sfintei Liturghii „Mergeţi şi trăiţi în pace!” nu sunt doar un salut final, ci încredinţarea unei misiuni, o trimitere spre a împărtăşi celorlalţi ceea ce am trăit în întâlnirea cu Domnul. Astfel primim misiunea de a fi misionari ai milostivirii, de a fi instrumente ale milostivirii lui Dumnezeu în mediile în care trăim.

În întreaga sfântă Liturghie trăim ceea ce proclamă autorul sacru: „Tu te înduri de toate, pentru că toate le poți, treci cu vederea păcatele oamenilor, spre convertire. Tu iubești toate cele care sunt și nu disprețuiești nimic din ceea ce ai creat” (Înț 11,23-12,2).

Cu aceste trăiri în suflet participarea la sfânta Liturghie nu poate fi o obligație sau o împlinire a unei datorii, ci o reală și autentică întâlnire cu milostivirea lui Dumnezeu care revarsă bunătatea sa în viețile noastre.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top