Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

De Maria Teresa Pontara Pederiva

Circa treizeci de editori lucrează la traducere şi la sfârşitul anului textul va fi publicat în circa zece limbi, dar în scurt timp se va ajunge la 72 aşa încât să permită folosirea lui în cele mai îndepărtate regiuni ale pământului. O activitate universală, „catolică” în adevăratul sens al termenului care la 1 august a marcat o etapă fundamentală cu publicarea ediţiei germane a „YOUCAT for Kids”, noul catehism pentru copii care, în versiunea engleză, va fi prezentat oficial la Dublin în cursul lui World Family Meeting.

După „YOUCAT” pentru tineri – ieşit în urmă cu 7 ani cu milioane de exemplare în circulaţie în lume – vede lumina tiparului un text analog adresat fraţilor lor mai mici (în mod indicativ (6) 8-12 ani), dar mai ales părinţilor lor având convingerea că prima educaţie la credinţă are loc în familii.

Papa Francisc se adresează şi părinţilor în prefaţă: „Dragi copii, dragi părinţi!”. Bergoglio porneşte de la o întrebare care i-a fost adresată într-o zi de un tânăr canadian: „Ce făcea Dumnezeu înainte de a crea lumea?”. Pontiful mărturiseşte că a reflectat o clipă înainte de a răspunde în aşa fel încât să-l facă să înţeleagă bine gândirea sa şi că a spus aşa: „Înainte ca Dumnezeu să creeze ceva, El iubea. Şi asta este ceea ce a făcut mereu: a iubit. Dumnezeu iubeşte mereu. Şi, atunci când a creat lumea, n-a făcut altceva decât să manifeste iubirea sa”.

„Răsfoind paginile lui «YOUCAT for Kids» – continuă papa – am găsit întrebările pe care părinţii le pun părinţilor lor şi cateheţilor de milioane de ori. Acesta este motivul pentru care consider util acest catehism la fel ca acela mai mare în care poţi găsi răspunsurile la întrebările fundamentale ale vieţii: de unde vine această lume? De ce exist? Cum şi de ce trăim aici? Ce se întâmplă după moarte?”.

Însă Bergoglio adaugă şi o expresie semnificativă: „«YOUCAT for Kids» este un catehism foarte diferit de cel pe care-l aveam odinioară. YOUCAT for Kids este potrivit pentru copii şi părinţi pentru ca să petreacă timp împreună şi, făcând astfel, să descopere iubirea lui Dumnezeu tot mai mult”. O încurajare caldă adresată familiilor pentru o împărtăşire a credinţei între generaţii, o temă foarte îndrăgită de Pontif, un fil rouge care a străbătut diferite intervenţii ale sale adresate adulţilor şi bătrânilor.

Un text care se poate mândri cu această apreciere autoritară nu se naşte pe două picioare: la activul său contează o gestaţie lungă de patru ani şi un grup redacţional de tot respectul instituit de Conferinţa Episcopilor din Austria condusă de arhiepiscopul de Viena, cardinalul şi teologul Christoph Schönborn, fost coordonator al precedentului YOUCAT şi a cărui atenţie faţă de viaţa familiilor este cunoscută, reieşită şi cu ocazia celor două Sinoade şi a exortaţiei post-sinodale Amoris laetitia.

A fost lungă reflecţia teologică şi pedagogică, rod al muncii unui team de teologi şi lucrători pastorali din toate diecezele austriece: unele texte au fost supuse şi analizei familiilor şi şcolilor catolice, feedback au venit după aceea de la pastoraţia tineretului şi catehetică şi în ultimul rând, în primăvară, autorizarea din partea Consiliului Pontifical pentru Noua Evanghelizare, care a exprimat „nihil obstat” la 24 mai. „Copiii şi părinţii descoperă împreună credinţa catolică, potrivită pentru toată familia precum şi pentru şcoală, atenţie deosebită este acordată catehezei de la Prima Împărtăşanie” se citeşte pe siturile web ale editorilor şi vânzările online au primit deja multe comenzi, fiind complice iminenta reluare a activităţii şcolare.

Redactarea finală este semnată de Martin Barta, Michaela von Heereman, Bernhard Meuser, Michael Scharf şi Christoph Weiss şi unii dintre ei vor fi prezenţi la Dublin alături de cardinalul Schönborn cu ocazia apariţiei oficiale la 22 august, împreună cu episcopul de Limerick, irlandezul Brendan Leathy.

În contextul Întâlnirii din cadrul programului colorat special adresat înadins celor mai mici şi părinţilor lor vor fi alte două momente îngrijite de doi preoţi austrieci co-autori, Michael Scharf şi Christoph Weiss (fost responsabil al oficiului pastoral al diecezei de Viena) cu titlul „Dacă micii filozofi pun întrebări mari”.

Cu privre la ideea de a predispune acest nou catehism a vorbit Bernhard Meuser zilele trecute: „Weiss a venit la mine în 2012 subliniind necesitatea de a avea ceva nou care să fie ca o înţelegere mai modernă şi adaptată şi pentru pregătirea pentru Prima Împărtăşanie. Am reflectat asupra acestui lucru găsind alţi însoţitori de drum şi proiectul a mers înainte”.

Rezultatul, la o primă şi parţială lectură, pare reuşit: textul are o aranjare în pagină foarte bună (foarte colorată!) potrivită pentru vârsta copiilor şi tratează în manieră sistematică pilaştrii credinţei creştine. „Suntem convinşi că transmiterea credinţei trebuie să aibă loc în manieră decisivă la nivel relaţional şi asta se întâmplă înainte de toate în cadrul familiei în intimitatea conversaţiilor dintre părinţi şi copii”, explică Meuser.

„Nu rămâneţi în tăcere când copiii pun o întrebare, ci deveniţi voi înşivă transmiţători ai credinţei. Ajutaţi-i pe copiii voştri să descopere iubirea lui Isus şi acest lucru îi va face puternici şi curajoşi în viaţă” este încurajarea papei Francisc adresată părinţilor care continuă astfel adresată şi copiilor: „Vă încredinţez «YOUCAT for Kids», nu încetaţi să puneţi întrebări şi să explicaţi credinţa voastră”.

Catehismul a fost pregătit având convingerea că, în pofida a cât de mult cred unii uneori, nu este nevoie de studii teologice deosebite pentru a vorbi despre credinţă, ci contează mult mai mult mărturia de viaţă creştină şi, în cadrul unei familii, iubirea dintre soţi şi dintre părinţi şi copii. În 240 de pagini, în stil întrebare-răspuns, sunt explicate cu limbaj pe măsura copilului elementele fundamentale ale credinţei catolice. Nu numai cuvinte, desigur, ci mai ales ilustraţii, desene şi figuri stilizate, mărturii ale sportivilor şi sfinţilor, informaţii mai extinse pentru părinţi precum şi prezentarea şi lectura a douăsprezece opere de artă ale unor artişti vestiţi. Material adăugat va fi făcut disponibil pe un sit web de însoţire îngrijit încă o dată de Fundaţia YOUCAT, aceeaşi care în aceşti şapte ani a produs o întreagă serie de materiale ajutătoare pe lângă versiunea pentru tineri.

„Suntem convinşi că locul crucial al educaţiei religioase nu este aula şi nici biserica. Probabil că este un colţ în camera copiilor, un scaun pliant pe malul mării, o bancă în grădină sau la picioarele patului seara”, scriu co-autorii în prefaţa de la ediţia germană sugerând părinţilor o lectură preventivă a textului singuri sau, dacă este posibil, în cuplu pentru a demara o reflecţie înainte de a se adresa copiilor.

Sunt patru capitole, precedate de o introducere despre lume şi tot ceea ce există: Crezul (12 probleme despre Dumnezeu), Sacramentele (7 întâlniri cu Dumnezeu), Poruncile (10 reguli ale jocului din partea lui Dumnezeu), Rugăciunea (Dumnezeu are mereu timp pentru noi). Întrebările relatează despre o profundă experienţă pedagogică şi despre o cunoaştere la fel de profundă a vieţii familiilor: cum poate fi cunoscut Dumnezeu, dacă nu se vede? De ce unii nu cred în El? Ca în cazul versiunii pentru tineri este puternică insistenţa nu pe pedepsire în caz de greşeli, ci pe îmbrăţişarea înţelegerii şi milostivirii infinite a lui Dumnezeu.

„Ce mi se întâmplă când voi fi mort?”: „Trupul meu se destramă, dar sufletul meu merge la întâlnirea cu Dumnezeu care mă aşteaptă pentru a mă îmbrăţişa împreună cu mii de îngeri şi atâtea surprize care nici nu se pot imagina şi va începe o nouă viaţă”. Nu lipsesc întrebări „mai adulte” precum: „Dar de ce femeile nu pot să devină preoţi?”. „Pentru că Isus i-a chemat pe apostoli care erau bărbaţi şi ei au fost primii preoţi ai Bisericii noastre. Dar El în ceata sa de prieteni avea şi multe femei care-l urmau şi ele. Femeile au jucat un rol important în viaţa sa, începând de la mama sa Maria şi Maria Magdalena. Fără femei, toată Biserica ar fi ca paralizată”.

Vrednică de observat este lectura actualizată şi lesne de înţeles a poruncilor: „Dumnezeu ştie cum să se mişte, spune cum este făcut şi nimeni nu este mai important decât El; Să nu rosteşti glume prosteşti despre Dumnezeu şi nu-i dori nimănui să se ducă la diavol; Respectă-i pe părinţii tăi; Să nu ucizi pe nimeni! Să nu respingi pe nimeni!; Dacă te căsătoreşti, menţine promisiunea ta!; Fără niciun download ilegal!; Să nu minţi! Să nu te arăţi ostentativ!; Nu se poate avea totul, ok?”.

În sfârşit, timpul rugăciunii şi cum să se „rămână în contact” pentru că „Dumnezeu are timp mereu”. „Dumnezeu vorbeşte prin Biblie, dar mai des şi prin cuvinte de încurajare ale mamei, prin natură, muzică şi chiar tăcere: «Pregăteşte inima ta ca să primească al său cuvânt!»”. Sunt propuse şi diferite rugăciuni pentru momentul meselor şi pentru seară: „Cine se roagă singur când vrea asta, este ca un prieten care îşi aminteşte de tine numai când îi merge bine sau când vrea ceva de la tine”.

Deja în şantier în următoarele luni o reflecţie în diferite Biserici locale: noul Catehism interpelează şi pastoraţia familiilor (mulţi ar putea găsi confirmări şi nou elan pentru a continua, alţii vor vedea o schimbare a direcţiei), dar mai ales cateheza unde de mulţi ani se reflectează asupra necesităţii de a se adresa înainte de toate părinţilor deoarece credinţa se transmite în familie şi încă sunt prea multe energiile destinate în parohii exclusiv celor mai mici, uitând în schimb formarea adulţilor în lipsă constantă de animatori.

(După Vatican Insider, 18 august 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu