„Sunt mulţi tineri care, deşi aparţin generaţiei «selfie» sau acestei culturi care, mai mult decât «fluide» pare să fie «gazoasă», caută un sens deplin pentru viaţa lor, chiar dacă nu întotdeauna îl caută acolo unde-l pot găsi”. De la această convingere porneşte Papa Francisc în Mesajul adresat participanţilor la Întâlnirea internaţională cu tema „Pastoraţia vocaţională şi viaţa consacrată. Orizonturi şi speranţe”. Întâlnirea a fost organizată de Congregaţia pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică, organism al Sfântului Scaun, şi s-a desfăşurat la Roma în perioada 1 – 3 decembrie a.c. Au participat peste 800 de călugări şi călugăriţe din lumea întreagă, cu dorinţa de a oferi o contribuţie la drumul de pregătire pentru Sinodul Episcopilor cu tema „Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional”.
În mesajul său Papa Francisc specifică faptul că „a vorbi despre pastoraţie vocaţională înseamnă a afirma că orice acţiune pastorală a Bisericii este orientată, prin însăşi natura sa, spre discernământul vocaţional”. Acesta urmăreşte să ajute o personă „să descopere drumul concret pentru a realiza proiectul de viaţă la care Dumnezeu îl cheamă”. Tocmai de aceea, slujirea vocaţională este „sufletul întregii evanghelizări şi al întregii pastoraţii a Biserici”. Pastoraţia vocaţională este chemată să fie într-un strâns raport cu evanghelizarea, cu educaţia la credinţă, cu pastoraţia obişnuită, în special cu pastoraţia familiei, în aşa fel încât „părinţii să asume, cu bucurie şi responsabilitate, misiunea lor de a fi primii animatori vocaţionali ai copiilor”.
Într-un mod special, pastoraţia vocaţională este legată de pastoraţia tineretului. Pastoraţia vocaţională „se sprijină, apare şi se dezvoltă în pastoraţia tineretului”, iar pastoraţia tineretului „trebuie să fie deschisă la dimensiunea vocaţională” pentru a fi dinamică, completă, eficace şi cu adevărat formativă.
Rugăciunea are un rol foarte important în pastoraţia vocaţională. Sfântul Părinte subliniază că rugăciunea pentru vocaţii înseamnă „a ne ruga şi a munci pentru fidelitatea faţă de propria vocaţie; a crea locuri în care să fie posibil să se asculte chemarea Domnului; a porni la drum pentru a vesti «evanghelia vocaţiei», pentru a promova şi a trezi vocaţii”.
Papa Francisc prezintă şi câteva provocări pentru pastoraţia vocaţională. Prima provocare este încrederea în tineri şi în Domnul. Viaţa tinerilor este caracterizată de căutarea unui sens deplin pentru viaţa lor. De aceea, cei care au misiunea de a-i însoţi trebuie să le ofere „o vestire explicită a «evangheliei vocaţiei», o propunere curajoasă, exigentă evanghelic şi în acelaşi timp profund umană, fără reduceri şi fără rigidităţi”. Iar încrederea în Domnul presupune a învinge „ispita uşoară care ne face să credem că în unele locuri nu mai este posibil a ridica vocaţii” şi a fi convinşi că „El continuă să ridice în poporul lui Dumnezeu diferite vocaţii pentru slujirea Împărăţiei”. O provocare o constituie şi necesitatea de a cunoaşte bine societatea şi actuala generaţie a tinerilor, astfel încât „căutând mijloacele oportune pentru a le anunţa Vestea Bună, să le putem vesti şi «evanghelia vocaţiei».” O ultimă provocare menţionată de Sfântul Părinte este „convingerea că urmarea lui Cristos, şi în viaţa consacrată, se merită şi că dăruirea totală de sine pentru cauza Evangheliei este ceva minunat şi frumos care poate da un sens unei întregi vieţi.”
În încheierea mesajului său, Papa Francisc evidenţiază că pastoraţia vocaţională, în misiunea sa de a face o propunere vocaţională de a-l urma pe Cristos care să atingă inima tinerilor, trebuie să fie diferenţiată, narativă, eclezială, angajată şi responsabilă, însoţită, perseverentă, tinerească.
Recommended for you
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
