Sinodul tinerilor

Prezentarea Sinodului

Conferinţă de presă de prezentare a celei de-a XV-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional

Luni, 1 octombrie 2018, la Sala de Presă a Sfântului Scaun a avut loc conferinţa de presă de prezentare a celei de-a XV-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor care se desfăşoară în Aula Nouă a Sinodului în Vatican de la 3 la 28 octombrie 2018, cu tema: Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional. Au intervenit la conferinţa de presă cardinalul Lorenzo Baldisseri, secretar general al Sinodului Episcopilor; cardinalul Sérgio da Rocha, raportor general, şi ES Mons. Fabio Fabene, subsecretar al Sinodului Episcopilor. În afară de asta erau prezenţi secretarii speciali: părintele Giacomo Costa, SI; părintele Rossano Sala, SDB. Prezentăm în continuare intervenţiile conferenţiarilor.

Intervenţia cardinalului Lorenzo Baldisseri

Vă salut cordial pe voi toţi care participaţi la această conferinţă de presă în vederea deschiderii iminente a celei de-a XV-lea Adunări Ordinare a Sinodului Episcopilor cu tema „Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional”, care se va desfăşura de la 3 la 28 din această lună.

Această adunare sinodală, care poimâine intră în faza sa celebrativă, este un eveniment de importanţă centrală pentru poporul lui Dumnezeu, păstori şi turmă, şi pentru întreaga societate, datorită tematicii, tinerii, toţi tinerii de pe pământ, în vederea mereu visatei civilizaţii a iubirii. Biserica, aşa cum a afirmat Sfântul Părinte, încă de la începutul drumului sinodal, „vrea să stea în ascultarea glasului, a sensibilităţii, a credinţei precum şi a îndoielilor şi criticilor tinerilor” (Francisc, Cateheză cu ocazia audienţei generale, 4 octombrie 2017) – şi face asta cu o adunare de mărime universală (mondială), cum este Sinodul – cu scopul de a oferi generaţiilor care vor avea responsabilităţile în viitor, experienţa sa („Biserică expertă în umanitate”), propunerea de credinţă în Isus Cristos, centru al istoriei tuturor.

Aşa cum se ştie, acesta este al treilea Sinod convocat de papa Francisc. Primul a fost a III-a Adunare Generală Extraordinară, al doilea a fost a XIV-a Adunare Generală Ordinară – ambele despre familii. Această Adunare Generală Ordinară, a XV-a, dedicată tinerilor, se pune în linia adunărilor precedente, al căror fir conducător este reînnoirea Bisericii şi a societăţii pornind chiar de la temelii: familia şi tinerii care garantează generaţiile viitoare.

Tema despre tineri este desigur astăzi o „provocare”, aşa cum a fost de altfel cea despre familie. Şi Bisericii nu-i este frică să înfrunte provocările, care sunt mereu dificile şi periculoase. Nu se teme de ele pentru că este sigură că forţa spirituală şi umană îi vine de la Duhul Sfânt, care inspiră şi susţine păstorii săi şi turma sa, având în frunte pe cel care are slujirea de a-i întări pe fraţi.

În ziua de 17 septembrie, aşa cum ştiţi, a fost promulgată constituţia apostolică Episcopalis communio. Aceasta este prima Adunare Generală Ordinară în care se va aplica noul document. Astăzi, 1 octombrie, se publică şi intră în vigoare Instrucţiunea anunţată anterior cu titlul: Instrucţiune despre celebrarea Adunărilor Sinodale şi despre activitatea Secretariatului General al Sinodului Episcopilor. Va vorbi despre ea subsecretarul, mons. Fabio Fabene.

Conform normativei sinodale, participă la Adunarea Generală Ordinară conducătorii Bisericilor Orientale Catolice sui iuris, episcopii aleşi de Sinoadele şi de Consiliile Ierarhilor Bisericilor Orientale Catolice, episcopii aleşi de Conferinţele Episcopale, zece călugări aleşi de Uniunea Superiorilor Generali, unii conducător ai dicasterelor din Curia Romană, şi un număr corespunzător de membri numiţi de Sfântul Părinte.

Astfel, în ansamblu, iau parte la această Adunare 266 de părinţi sinodali: 31 ex officio (15 patriarhi, arhiepiscopi majori şi mitropoliţi ai Bisericilor mitropolitane sui iuris din Bisericile Orientale Catolice; 16 conducători de dicasterii din Curia Romană; secretarul general şi subsecretarul Sinodului Episcopilor, 15 membri ai celei de-al XIV-lea Consiliu Ordinar), 181 de aleşi de Conferinţele Episcopale (ex electione) şi 41 de membri ex nominatione pontificia.

Printre membri se numără 50 de cardinali (între care doi patriarhi şi 3 arhiepiscopi majori), 6 patriarhi, 1 arhiepiscop major, 44 arhiepiscopi, 101 episcopi rezidenţiali, 37 auxiliari, 6 vicari apostolici şi 1 episcop prelat), 10 călugări care reprezintă Uniunea Superiorilor Generali şi 10 membri care nu au demnitatea episcopală dintre preoţi şi călugări.

Printre ceilalţi participanţi se numără 23 de experţi, desemnaţi în virtutea competenţelor lor pentru a contribui la lucrările sinodale în calitate de colaboratori ai secretarilor speciali, precum şi 49 de auditori şi auditoare, care provin şi ei din toate părţile lumii. Printre aceştia figurează nu numai mulţi specialişti şi lucrători din pastoraţia tineretului ci şi 34 de tineri între 18 şi 29 de ani, care vor contribui cu prezenţa lor vie să facă auzit glasul atâtor tineri de vârsta lor.

Apoi va fi semnificativă prezenţa a opt delegaţi fraterni, reprezentanţi ai altor Biserici şi comunităţi ecleziale, manifestare a voinţei de a lucra împreună pentru a obţine unitatea vizibilă deplină a Bisericii lui Cristos, având conştiinţa că şi cu privire la tema atât de relevantă despre tineri sunt chemaţi toţi creştinii să găsească şi să parcurgă un drum comun, pentru ca mărturia lor comună să fie credibilă în ochii lumii.

Aşadar, este vorba despre o Adunare amplă şi compusă, o adunare sinodală cu respiraţie mondială, corespunzătoare dimensiunii universale a Bisericii, care acţionează cum Petro et sub Petro.

A XV-a Adunare Generală Ordinară se situează la sfârşitul unui lung drum de pregătire care a început cu anunţarea convocării din partea Pontifului Roman, printr-un comunicat de presă din 6 octombrie 2016, în care Sanctitatea Sa preciza scopul acestei Adunări: „a-i însoţi pe tineri pe drumul lor existenţial spre maturitate pentru ca, printr-un proces de discernământ, să poată descoperi proiectul lor de viaţă şi să-l realizeze cu bucurie, deschizându-se la întâlnirea cu Dumnezeu şi cu oamenii şi participând activ la edificarea Bisericii şi a societăţii”.

Din acel moment încoace, Secretariatul General cu al XIV-lea Consiliu Ordinar şi un grup de experţi a început itinerarul sinodal cu pregătirea Documentului Pregătitor, publicat la 13 ianuarie 2017 împreună cu o Scrisoare pentru tineri a papei Francisc, care îi invita pe toţi tinerii să nu le fie frică şi să meargă spre Sinod. Aşa cum se ştie, cu acest document, care includea un Chestionar, a fost demarată o primă consultare pe scară largă la tot poporul lui Dumnezeu, prin Conferinţele Episcopale şi Bisericile Orientale, care au trimis răspunsurile lor în număr mare. La această primă ascultare s-au adăugat alte trei instanţe promovate de Secretariatul General: un Chestionar onlinespecific pentru toţi tinerii din lume, Seminarul internaţional despre condiţia tinerilor, celebrat de la 11 la 15 septembrie 2017 şi Reuniunea Pre-sinodată a tinerilor veniţi din toată lumea (300 în sală şi 15.000 în reţea), celebrată de la 19 la 24 martie anul acesta.

Instrumentum laboris, făcut public în conferinţa de presă din 19 iunie, aşa cum s-a explicat atunci, reprezintă sinteza întregului material adunat în timpul consultaţiei despre care am vorbit mai sus.

Cu solemna celebrare euharistică prezidată de Sfântul Părinte în bazilica „Sfântul Petru” miercurea viitoare, va începe Adunarea celebrativă a parcursului sinodal, care se va desfăşura timp de 25 de zile. În timpul acestei perioade părinţii sinodali vor lucra împreună cu ceilalţi participanţi, conform propriilor misiuni, asupra lui Instrumentum laboris care va fi textul de bază pentru elaborarea Documentului final. El va aduna în sinteză rezultatele obţinute de cea de-a XV-a Adunare Generală Ordinară.

Din 3 octombrie vom începe să trăim momentul culminant al drumului lung de pregătire a Sinodului. Patrimoniul preţios de idei şi reflecţii reieşit până acum va permite să se obţină obiectivele acestei Adunări sinodale, între care următoarele:

1) să conştientizeze toată Biserica de îndatorirea sa misionară de a însoţi pe fiecare tânăr, nimeni exclus, spre bucuria iubirii, pe care Isus Cristos o oferă noilor generaţii;

2) să conştientizeze însemnătatea universală a conceptului de vocaţie şi, prin urmare, a legăturii dintre pastoraţia tineretului şi pastoraţia vocaţională, care se exprimă în formula folosită de mai multe ori de Documentul Pregătitor şi reluată în Instrumentum laboris, de „pastoraţia tineretului vocaţională”. Se va acorda în acest context amplu o atenţie, un accent cu totul deosebit vocaţiei ministeriale la preoţie şi la viaţa consacrată;

3) reînnoirea eclezială dorită de papa Francisc în Evangelii gaudium, conform căruia „convertirea pastorală” are ca scop „să facă în aşa fel încât [structurile ecleziale] să devină toate mai misionare […] în atitudine constantă de «ieşire»” (nr. 27).

Apoi, doresc să ilustrez pe scurt modalităţile cu care se vor desfăşura lucrările sinodale, care se vor împărţi în trei „unităţi de lucru”, corelative cu cele trei părţi ale documentului de lucru: A recunoaşte: Biserica în ascultarea realităţii (prima parte), A interpreta: credinţă şi discernământ vocaţional(partea a doua), A alege: drumuri de convertire pastorală şi misionară (partea a treia).

În timpul sesiunii inaugurale din după-amiaza zilei de 3 octombrie, în afară de conferinţa secretarului general al Sinodului, va fi ilustrat Instrumentum laboris de raportorul general în liniile sale generale şi după aceea, în mod introductiv, va avea loc prezentarea primei părţi. După aceea, vor începe intervenţiile în aulă ale părinţilor sinodali despre prima parte a documentului.

După terminarea acestor intervenţii se va trece la cele 14 cercuri mici împărţite pe limbi (franceză, italiană, engleză, portugheză, spaniolă şi germană) unde se va trece la elaborarea modurilorcolective ale textului de bază, adică Instrumentum laboris, care vor fi predate apoi la Secretariatul General.

Intervenţiile părinţilor sinodali, modurile colective ale cercurilor mici şi rapoartele din cercuri, vor fi adunate şi sintetizate într-un text integrativ provizoriu al lui Instrumentum laboris la sfârşitul fiecărei „unităţi de lucru”.

Conform practicii deja rodate în ultimele Adunări Generale despre familie, devenită normativă pornind de la constituţia apostolică Episcopalis communio, va fi instituită o Comisie pentru elaborarea Documentului final. Ea va coordona şi va superviza lucrările textelor sinodale. De fapt, la sfârşitul fiecărei „unităţi de lucru”, după ce s-au primit modurile din Circules minores, raportorul general cu secretarii speciali se va reuni cu ceilalţi membri ai Comisiei pentru a trece la revizuirea textului respectivei secţiuni a Documentului final. Această schemă a lucrărilor primei unităţi care se încheie cu a V-a Congregaţie generală, marţi 9 octombrie, se repetă în mod asemănător pentru celelalte două unităţi de lucru, respectiv, a XI-a Congregaţie generală, de luni 15 octombrie, şi a XVII-a Congregaţie generală, luni 22 octombrie. În sfârşit, Comisia se va reuni iarăşi pentru a elabora proiectul Documentului final.

Acest proiect va fi prezentat în dimineaţa de miercuri 24 octombrie în aulă. Părinţii sinodali din Congregaţia generală de după-amiază vor putea interveni ulterior asupra proiectului, atât în formă orală cât şi în scris.

După aceea, această Comisie se va îngriji de elaborarea textului definitiv al Documentului final, care în dimineaţa de sâmbătă 27 octombrie va fi prezentat în aulă şi după-amiază va fi supus votului părinţilor sinodali şi în sfârşit odată votat de ei va fi predat Suveranului Pontif, căruia îi revine orice decizie în acest sens.

Mai doresc să semnalez că, fiind vorba de o Adunare Generală Ordinară, Instrucţiunea, care astăzi intră în vigoare, aşa cum s-a anunţat, prevede ca să se treacă la alegerea noului Consiliul Ordinar al Secretariatului General, al XV-lea, care va rămâne în funcţie până la următoarea Adunare Generală Ordinară. Alegerea va avea loc în timpul celei de-a XX-a Congregaţii generale, vineri după-amiază 26 octombrie, în modalităţile care vor fi indicat atunci.

Serviciul de difuzare a ştirilor referitoare la lucrările sinodale va fi îngrijit de Dicasterul pentru Comunicare, prezidat de prefectul său, dr. Paolo Ruffini, care la rândul său va fi preşedintele Comisiei sinodale pentru informaţie.

Principala sursă de informaţie va fi reprezentată de Briefing-urile zilnice şi de conferinţele de presă prevăzute, coordonate de prefectul Dicasterului pentru Comunicare: la aceste întâlniri vor lua parte părinţii sinodali şi alţi participanţi la Sinod indicaţi de fiecare dată de Comisia pentru informare. În afară de asta, prin reţelele sociale (Twitter, Facebook şi Instagram) de la Vatican News şi de la Secretariatul General al Sinodului Episcopilor, vor fi difuzate şi împărtăşite informaţii cu privire la mersul lucrărilor sinodale. Se sugerează să se folosească şi hastag-ul #Synod2018 pentru toate limbile în aşa fel să se poată avea o panoramă globală a ştirilor despre Sinod.

Părinţii sinodali vor fi liberi să acorde interviuri în afara aulei sinodale precum şi să comunice în general cu mass-media după discreţia şi responsabilitatea lor, şi desigur cu titlul personal, menţinând rezerva necesară cu privire la dezbaterile din aulă şi din Circuli minores.

La sfârşitul acestei expuneri, nu-mi rămâne decât să vă urez vouă tuturor spor la muncă. Doresc ca ştirile despre acest Sinod prin serviciul vostru de comunicare să poată implica un număr cât mai mare de tineri şi în acelaşi timp să ofere adulţilor ocazia de a acţiona şi a lua iniţiative pentru a-i ajuta în exigenţele lor şi a-i face „să viseze” un viitor de speranţă. Biserica – mi-ar place să reafirm – vrea să-şi facă partea sa cu acest Sinod şi vrea să facă asta cu determinarea şi forţa care îi vine din misiunea sa evanghelizatoare.

Mulţumesc pentru atenţie.

________________

Intervenţia cardinalului Sérgio da Rocha

Un salut cordial şi, în primul rând, o mulţumire vouă tuturor, deoarece cu slujirea voastră ne veţi însoţi pe drumul sinodal, ajutând poporul lui Dumnezeu şi toate persoanele interesate să-i urmărească desfăşurarea.

Cardinalul Baldisseri a prezentat desfăşurarea globală a sesiunii sinodale. În intervenţia mea aş vrea să tratez mai mult despre rolul lui Instrumentum laboris ca linie de referinţă a lucrărilor şi să prezint mai mult în detaliu obiectivul primei unităţi de lucru, care începe poimâine şi care va ocupa aproximativ prima săptămână.

Parcursul de ascultare care a precedat Sinodul a adunat mii de pagini de mărturii, reflecţii şi cereri care provin din toată lumea; Instrumentum laboris recapitulează toate aceste contribuţii, ajutându-ne să avem o privire integrală şi integrată a problemelor pe care va trebui să le tratăm: deci este „cadrul de referinţă” al lucrărilor sinodale care ne va însoţi zilnic, oferindu-ne fie o metodă fie conţinuturile despre care să discutăm.

Structura sa se întemeiază pe stilul ales pentru a merge împreună: discernământul. Nu există o „reţetă pregătită” pentru a-i însoţi pe tineri la credinţă şi la plinătatea de viaţă, nici o „soluţie preconfecţionată” la multele probleme pe care le-a ridicat ascultarea pre-sinodală. Astfel este oportun ca noi ca adunare sinodală să pornim într-o dinamică de discernământ. A face asta înseamnă a asuma câteva atitudini foarte precise:

– Prima este de a ţine deschişi ochii şi urechile, dar şi mintea şi inima, ca o santinelă care nu lasă să-i scape niciun semnal al schimbărilor care vin;

– A doua condiţie a unui bun parcurs de discernământ este a şti să se evalueze în lumina credinţei ceea ce se mişcă în viaţa lumii şi a Bisericii, şi în interioritatea fiecăruia dintre noi;

– În sfârşit este necesară disponibilitatea de a ne opri în rănile istoriei cu o inimă plină de milostivire, menţinând uşile deschise pentru Dumnezeul duioşiei care acţionează încontinuu în poporul său şi se face viu prin glasul celor mici şi al celor săraci.

A intra cu umilinţă în acest mod de a proceda, în acest stil eclezial, este deja primul răspuns pastoral al unei Biserici care doreşte să fie credibilă pentru tinerele generaţii.

Fiecare dintre cele trei „unităţi de lucru” de circa o săptămână care vor ritma parcursul sinodal este legată de una dintre părţile lui Instrumentum laboris, a cărui secvenţă repropune paşii unui proces de discernământ: „a recunoaşte”, „a interpreta”, „a alege” (cf. EG 51). Asta va furniza o orientare dinamică dezvoltării sesiunii.

Primul pasaj este caracterizat de verbul „a recunoaşte”: înseamnă a porni, în lumina credinţei, de la concreteţea realităţii tinerilor pentru a evidenţia care sunt apelurile şi întrebările pe care Dumnezeu le adresează Bisericii sale astăzi.

Al doilea pasaj pune în centru verbul „a interpreta”: este important ca realitatea să fie iluminată de un cadru de referinţă biblică şi antropologic, teologic şi ecleziologic, pedagogic şi spiritual.

În sfârşit, al treilea pasaj cere adunării sinodale să „aleagă”: Biserica este chemată să ia poziţie, să facă alegeri curajoase şi eventual chiar riscante pentru a crea condiţiile pentru o autentică reînnoire pastorală, spirituală şi misionară a Bisericii.

Mă concentrez acum pe prima parte, lăsând pentru momente succesive prezentarea lucrărilor despre a doua şi despre a treia parte.

În următoarele zile şi în toată prima săptămână de lucru, vom trata prima parte din Instrumentum laboris, care este caracterizată de verbul „a recunoaşte”: ne vom pune în faţa realităţii nu pentru o analiză sociologică, ci cu privire discipolului, scrutând urmele trecerii Domnului cu o atitudine deschisă şi primitoare. Pentru cel care-i are la inimă pe tineri şi doreşte să-i însoţească spre viaţa în plinătate, nu se poate face abstracţie de cunoaşterea realităţilor pe care ei le trăiesc, pornind de la cele mai dureroase cum sunt suferinţa, războiul, închisoarea, migraţiile şi toate celelalte tipuri de marginalizare şi de sărăcie.

La fel va fi necesar ca să ne lăsăm interpelaţi de neliniştile tinerilor, şi atunci când pun în discuţie practicile Bisericii sau se referă la probleme complexe precum afectivitatea şi sexualitatea. În contextele noastre ecleziale este foarte uşor a vorbi despre tineri „din auzite”, făcând referinţă la stereotipuri sau modele de tineret care eventual nu mai există. În acest mod, în loc de a asculta şi de a învăţa de la realitate, idealizăm şi ideologizăm tinerii. Uneori facem referinţă la tinereţea noastră şi credem că tinerii de astăzi trăiesc tot experienţele noastre. Însă în acest mod pierdem din vedere în mod inevitabil trăsăturile caracteristice ale tinerilor de astăzi, care trăiesc şi cresc într-un context foarte diferit faţă şi de cel de acum câţiva ani. Faţă de lumea tineretului suntem invitaţi să recunoaştem imediat că realitatea este mai importantă decât ideea (cf. Instrumentum laboris, nr. 4): cuvintele noastre despre tineri şi adresate tinerilor trebuie să pornească de la concreteţea realităţii.

La fel de important este a conştientiza punctele de forţă ale prezenţei Bisericii în lumea tineretului şi ale slăbiciunilor sale, pornind de la familiaritatea scăzută cu cultura digitală. În această primă săptămână părinţii sinodali sunt chemaţi îndeosebi să facă prezentă situaţia pe care o trăiesc tinerii în ţara din care provine fiecare şi modul în care Biserica locală o înţelege: parcursul de pregătire pentru Sinod a făcut să se evidenţieze diferenţe profunde între diferitele părţi ale lumii. Este fundamental ca prin părinţii sinodali prospeţimea şi originalitatea fiecărui context şi a fiecărui ţinut să poată aduce propria contribuţie. Comuniunea în Biserică nu se face prin omologarea, ci prin împărtăşirea diferenţelor graţie respectului, ascultării şi dialogului.

Adesea se aud voci care-i învinovăţesc pe tineri pentru că s-au îndepărtat de Biserică. Însă mulţi dintre ei au trăit situaţii care-i fac să afirme că Biserica e cea care s-a îndepărtat de tineri. Şi ne spun asta în mod deschis. În multe cazuri nu au simţit-o şi nu o simt aproape şi primitoare, în special în momentele mai obositoare ale parcursului lor de creştere umană. Astfel va trebui să ne întrebăm: suntem comunitate semnificativă pentru tineri astăzi? În ce mod pot ei să fie protagonişti în viaţa Bisericii? Ce convertiri şi gesturi profetice sunt necesare pentru a recâştiga încrederea şi stima tinerelor generaţii?

Aceasta este misiunea care ne aşteaptă. Stilul discernământului cu care vrem s-o înfruntăm va da concreteţe reflecţiilor şi rugăciunilor noastre şi ne va deschide la ascultarea glasului Duhului. Numai astfel acest timp sinodal va putea aduce un rod de convertire a inimii şi a minţii şi de reînnoire a practicilor pastorale. Urmând indicaţiile evanghelice, este vorba de a predispune burdufuri noi pentru vinul nou, pentru că „nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul va sparge burdufurile şi se vor pierde şi vinul, şi burdufurile. Însă vinul nou se pune în burdufuri noi!” (Mc2,22).

Misiunea părinţilor sinodali va fi deci mai ales aceea de a fi disponibili la acţiunea lui Dumnezeu în ei, siguri de promisiunea lui Isus: „Unde doi sau trei sunt adunaţi în numele meu, sunt şi eu acolo, în mijlocul lor” (Mt 18,20). Domnul Isus va fi în mod misterios, dar şi zilnic şi concret prezent în mijlocul nostru prin intermediul Duhului său, care continuă să conducă Biserica sa.

Mulţumesc pentru atenţia voastră şi spor la muncă tuturor.

________________

Intervenţia ES Mons. Fabio Fabene

Prezentarea constituţiei apostolice Episcopalis communio a papei Francisc

Aşa cum a amintit cardinalul Lorenzo Baldisseri în intervenţia sa, este publicată cu data de astăzi Instrucţiunea despre celebrarea Adunărilor sinodale şi despre activitatea Secretariatului General al Sinodului Episcopilor, în punerea în aplicare a art. 26 din recenta constituţie apostolică a papei Francisc Episcopalis communio (15 septembrie 2018).

Este vorba despre un text cu caracter esenţialmente aplicativ şi, pentru aceasta, trebuie să fie citit în profundă unitate cu documentul pontifical din care provine. Aşa cum recenta constituţie apostolică ia locul lui motu proprio Apostolica sollicitudo a fericitului Paul al VI-lea, tot aşa noua Instrucţiune ia locul lui Ordo Synodi Episcoporum, care în cursul a circa cincizeci de ani a avut mai multe ediţii, până la ultima aprobată de Benedict al XVI-lea în 2006.

O parte semnificativă a articolelor din precedentul Ordo ajung în Instrucţiunea publicată astăzi, semn că restructurarea organismului sinodal, dorită de papa Francisc încă de la începutul pontificatului său, nu echivalează cu o ruptură de trecut, ci se face urmărind continuitatea în dezvoltare.

Articolele urmează o ordine care decurge prin consecinţă, aşa cum demonstrează cele două părţi în care este împărţită Instrucţiunea. Prima parte se ocupă de subiecţi: Pontiful Roman; membrii sau părinţii sinodali desemnaţi de diferitele tipuri de adunare; Secretariatul General cu consiliile sale; funcţiile şi organismele din timpul Adunărilor Sinodului, adică preşedintele delegat, raportorul general, secretarul special, Comisia pentru informaţie, Comisia pentru redactarea Documentului final, Comisiile de studiu şi Comisia pentru controverse. În schimb, partea a doua se ocupă de proceduri: aici, printre celelalte lucruri, se disciplinează discuţia temelor în Congregaţiile generale şi în Cercurile mici şi se descriu modalităţile de votare în cadrul Cercurilor, al Comisiei pentru redactarea Documentului final şi al Adunării Sinodale.

Desigur că nu lipsesc câteva noutăţi semnificative, în linie cu reînnoirea amplă stabilită de Episcopalis communio, care la rândul său a receptat şi a precizat inovaţiile de fapt introduse în Adunările Sinodului celebrate în timpul pontificatului papei Francisc.

Între ele doresc să semnalez îndeosebi una: lărgirea Secretariatului General al Sinodului, datorată faptului că de acum înainte Consiliul Ordinar va fi constituit din douăzeci şi unu de episcopi, dintre care şaisprezece aleşi de Adunarea Generală Ordinară. Între aceştia din urmă, un episcop se va ocupa de Bisericile orientale catolice şi ceilalţi cincisprezece de Bisericile de rit latin distincte pe bază geografică: doi episcopi vor reprezenta America de Nord, trei America Latină, trei Europa, trei Africa, trei Asia şi unul Oceania.

În punerea în aplicare a lui Episcopalis communio (art. 24 § 2), vor putea să fie aleşi numai episcopi diecezani, în spiritul Conciliului al II-lea din Vatican, care cerea ca, în ajutorul papei, să fie constituit un organism central permanent compus din păstori responsabili ai Bisericilor particulare. Alături de membrii aleşi va fi conducătorul dicasterului din Curia Romană competent pentru tema Adunării Sinodale, odată ce aceasta a fost stabilită de Sfântul Părinte, şi alţi patru membri numiţi de papa.

În concluzie, dincolo de fiecare aspect, ceea ce trebuie evidenţiat este orientarea în ansamblu care, în linie cu Episcopalis communio, însufleţeşte Instrucţiunea: toate funcţiunile şi toate procedurile sunt reglementate cu scopul de a facilita cât mai mult posibil dezbaterea şi schimbul de opinii între părinţii sinodali, aşa încât să se evidenţieze bogăţia glasurilor Bisericilor răspândite pe tot pământul. În acest mod, Sinodul se configurează în mod categoric ca o exprimare deosebită a legăturii indisolubile care îi uneşte pe episcopi între ei şi cu papa în slujirea poporului lui Dumnezeu.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top