Pașii credinței

Unde este credinţa ta?

Mulţi oameni din timpul lui Isus au alergat la el având credinţa că este un „trimis al lui Dumnezeu” şi că poate să intervină cu putere în viaţa lor: leprosul care cade în genunchi şi cere să fie vindecat; centurionul care cere cu insistenţă vindecare slujitorului său; femeia păcătoasă care spală picioarele lui Isus cu lacrimile ei, le şterge cu părul ei şi le unge cu miresme; tatăl care cere să îi elibereze fiul de sub jugul Celui Rău; orbul Bartimeu care cere să vadă; bărbaţii care aduc pe un pat un om paralizat şi îl coboară la Isus prin acoperişul unei case; femeia păgână care îi cere să alunge diavolul din fiica ei; femeia care avea o hemoragie de doisprezece ani; conducătorul sinagogii care imploră vindecarea pentru fiica lui… Exemplificările ar putea continua!

Un moment deosebit din viaţa apostolilor este spaima prin care au trecut într-o zi când, fiind într-o barcă pe lacul Genezaret, s-a iscat o furtună atât de puternică încât era riscul să se înece cu toţii. Într-o astfel de situaţie Isus dormea! Apostolii disperaţi îl trezesc şi îi cer să intervină. El ceartă vântul şi valurile astfel încât se face linişte. Însă nu pierde ocazia de a adresa o întrebare plină de semnificaţii: „Unde este credinţa voastră?”. O întrebare care ar putea fi tradusă: „Sunt cu voi! De ce vă temeţi?”; „Când sunteţi în pericol, unde căutaţi siguranţă?”; „Cât de mult credeţi în mine?”.

Furtunile vieţii. Orice existenţă umană este lovită în diferite feluri. Nici măcar viaţa tinerilor nu este scutită! Papa Benedict al XVI-lea spunea în Mesajul pentru Ziua Mondială a Tineretului 2013: „Astăzi nu puţini tineri se îndoiesc profund că viaţa este un bine şi nu văd claritate în drumul lor. Mai în general, în faţa dificultăţilor din lumea contemporană mulţi se întreabă: eu ce pot să fac? Lumina credinţei luminează acest întuneric, ne face să înţelegem că orice existenţă are o valoare inestimabilă, pentru că este rod al iubirii lui Dumnezeu”. Credinţa înseamnă a te simţi în siguranţă, ca un copil în braţele mamei sale (Psalmul 131), pentru că Dumnezeu are grijă de tine!

Somnul lui Isus. În tumultul vieţii nu de puţine ori avem impresia că Isus nu este prezent, că ne-a abandonat sau că viaţa noastră nu este importantă pentru el. Mai mult, privind la toate dramele prin care trece omenirea, se naşte strigătul: „Unde eşti, Doamne?”. Pare de neînţeles faptul că Isus răspunde cu o întrebare: „Unde este credinţa ta?”. Credinţa care nu a întâlnit dubiul nu este întărită suficient! Nicio durere nu este depăşită prin abandonare, însă fidelitatea este aceea care face să se nască lumina unei noi aurore. Cristos ne-a predicat acest lucru nu numai prin cuvinte, ci cu trăirea de pe cruce. Experimentând chiar şi părăsirea Tatălui Isus rămâne fidel şi în felul acesta învinge durerea, păcatul şi moartea. „Tăcerea lui Dumnezeu” este mult mai puternică decât glasul reproşului omului!

Unde este credinţa ta? Este o întrebare care nu rămâne fără răspuns! Dincolo de răspunsurile pe care le putem construi prin cuvinte, fiecare moment din viaţa noastră ne arată în cine sau în ce ne punem încrederea. „Cine are credinţă vede cu ochii lui Dumnezeu” spunea sfântul Toma de Aquino. Credinţa este aceea care ne dă siguranţa că Dumnezeu ştie să scrie drept pe rândurile strâmbe ale istoriei noastre!

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top