Hramul sanctuarului marian de la Cacica a prilejuit și anul acesta, în sărbătoarea „Adormirea Maicii Domnului”, prezența voluntarilor care au contribuit, prin slujirea lor, la buna desfășurare a programului spiritual propus pelerinilor. În ciuda dificultăților create de situația sanitară, tinerii voluntari s-au oferit, cu entuziasm și responsabilitate, să îi ajute pe pelerini să trăiască momente semnificative de credință.
Voluntarii, prezenți la Cacica din seara de 13 august și până în dimineața zilei de 16 august, au dovedit prin efortul lor că au înțeles mesajul plin de încredere al papei Francisc exprimat în Exortația apostolică Christus vivit.
Frumusețea dăruirii de sine
Tinerii voluntari prezenți la Cacica au fost animați de convingerea că se poate ieși din superficialitate prin dăruirea de sine dezinteresată. Este, de fapt, ceea ce le propune papa Francisc în Christus vivit: „Dragi tineri, nu permiteți ca să folosească tinerețea voastră pentru a favoriza o viață superficială, care confundă frumusețea cu aparența. […] Există o frumusețe care merge dincolo de aparența sau de estetica la modă în fiecare bărbat și fiecare femeie care trăiesc cu iubire vocația lor personală, în slujirea dezinteresată față de comunitate, față de patrie, în munca generoasă pentru fericirea familiei, angajați în munca grea anonimă și gratuită de a reface prietenia socială”.
Creștere în credință prin slujire
Sfântul Părinte este convins că „o oportunitate privilegiată pentru creștere precum și pentru deschiderea la darul divin al credinței și al carității este slujirea: mulți tineri se simt atrași de posibilitatea de a-i ajuta pe alții, în special pe copii și pe săraci”. Bucuria de a-i ajuta pe pelerini a făcut ca în sufletul voluntarilor să crească dorința de a urma exemplul lui Cristos cel care nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească.
Inspirați de „da”-ul tinerei din Nazaret
Misiunile de slujire primite de către tineri la sanctuarul marian de la Cacica cu ocazia sărbătorii „Adormirea Maicii Domnului” au fost luminate și întărite de exemplul Sfintei Fecioare Maria al cărui „da”, spune papa Francisc, este acel răspuns hotărât al „celui care vrea să se implice și să riște, al celui care vrea să parieze totul, fără altă garanție decât certitudinea de a ști că este purtătoare a unei promisiuni”.
Cu aceste trăiri, alături de multe altele prezente în inima lor, voluntarii prezenți la Cacica au înțeles mesajul papei Francisc care le reamintește că Isus Cristos „vă vrea pe voi, tinerilor, ca instrumente ale sale pentru a iradia lumină și speranță, pentru că vrea să se bazeze pe curajul vostru, pe prospețimea voastră și pe entuziasmul vostru”.
Fotografii de la eveniment sunt disponibile aici.
Mărturii ale voluntarilor
„Anul acesta am fost în dubii, nu știam dacă să particip la pelerinajul de la Cacica. Apoi mi-am dat seama cât de mult bine va ajunge să-mi facă această nouă experiență. Am ales și anul acesta să «alerg» la Maria și să-i spun of-ul, să o simt și mai aproape, cum, de altfel, am simțit-o mereu. Teama a fost enormă, dar apoi mi-am dat seama că pentru Maria pot face orice sacrificiu, ea mă așteaptă mereu cu brațele deschise, fără a purta vreo «mască» în fața ei. Anul acesta am ales să particip pentru prima dată ca voluntar, iar această nouă experiență m-a apropiat și mai mult de Dumnezeu, iar cel mai important lucru pe care l-am învățat este acela că trebuie să învăț să spun «da» planului lui Dumnezeu, asemenea Mariei, indiferent de obstacolele ce se ivesc în cale. Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi, iar iubirea și iertarea lui sunt infinite!” – Laura Denisa Antal, Parohia „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”, Valea Seacă
„Voluntariatul la Cacica poate fi exprimat prin rugăciune, entuziasm, muncă și unitate. Anul acesta, deși ni s-a cerut să ne distanțăm fizic unii de alții, sufletește am fost mai aproape ca niciodată. Sfânta Fecioară și-a chemat și anul acesta copilașii și le-a oferit curajul și încrederea că, deși virusul poate avea interdicțiile sale, nu poate opri sufletele credincioșilor de a fi aproape de Mama cerească. Nu pot exprima în cuvinte bucuria cu care plec acasă la terminarea acestui pelerinaj, rămân cu multe amintiri frumoase și momente deosebite, iar cu mult entuziasm aștept următoarea experiență și revederea cu voluntarii.” – Ana-Maria Tălmăcel, Parohia „Preasfânta Inimă a lui Isus”, Mogoșești-Siret
„Chiar daca nu am o așa mare vechime în spate de când particip ca voluntar la pelerinajul de la sanctuarul din Cacica, pot spune cu mâna pe inimă că pentru mine este cel mai frumos eveniment la care am participat vreodată. Poate unii gândesc că a fi voluntar înseamnă că ajungi acolo și faci numai muncă, muncă, muncă. Este adevărat că ai și unele responsabilități, dar munca în echipă, mai ales daca o faci cu drag și cu multă dăruire, te face să te simți minunat. Spun asta din propria experiență! Ar fi multe lucruri minunate de spus, dar degeaba le spunem dacă nu punem în practică! Vă îndemn și vă încurajez pe toți să participați la acest pelerinaj ca voluntari, deoarece emoțiile și bucuria pe care le simți nu ți le poate explica sau povesti nimeni. Sper să ne vedem la anul!” – Gabriel-Andrei Amartinesei, Parohia „Ss. Ioachim și Ana”, Oțeleni
„De câțiva ani încoace îmi doream sa fiu voluntar la Cacica, dar de fiecare dată intervenea câte ceva și nu reușeam să fiu unul dintre ei. În acest an a fost diferit! Pot spune că am aflat cam pe ultima sută de metri și răspunsul meu la chemare a fost ca cel al Sfintei Fecioare Maria: ,,da”. Această experiență m-a ajutat mult, atât pe plan spiritual cât și pe plan personal. Cuvintele părintelui predicator, spovada, colocviile m-au făcut să realizez că Maria ar trebui să fie un exemplu de credință și slujire în viața oricărui tânăr. Aveam nevoie de îmbrățișarea Mamei cerești, pe care am simțit-o din plin prin cuvintele și gesturile oamenilor de lângă mine. Aveam nevoie de o gură de aer, să mă regăsesc. În sfârșit, am găsit liniștea după care tânjeam și promit că nu o voi lăsa să plece din sufletul meu.” – Silvia Jitaru, Parohia „Sf. Mihail Arhanghelul”, Valea Mare
„Să fiu voluntar la pelerinajul de la Cacica a devenit deja o tradiție, fiind al cincilea an consecutiv pentru mine. An de an, încă din momentul înscrierii, încep să fiu copleșit de emoții și de nerăbdarea de a-mi revedea prietenii. Să fii voluntar înseamnă o implicare trupească datorită nopților scurte dormite în cort, dar și sufletească prin implicarea în rugăciune la toate momentele din program. Pentru mine, unul din farmecele de a participa ca voluntar îl reprezintă lipsa oboselii. În ciuda somnului puțin și a meselor răzlețe, nu simt deloc nevoia de pauză. Este ca și cum mă alimentez prin faptul că mă simt util. Recomand tuturor experiența de voluntariat și în fiecare an încerc să conving cât mai mulți prieteni să participe.” – Dragoș Flavian Zăpodeanu, Parohia „Nașterea Sf. Fecioare Maria”, Hălăucești