Discursurile Papei Francisc adresate tinerilor nu sunt un fapt izolat în pontificatul său. Așa cum sunt unele teme care revin foarte des în intervențiile sale, atenția față de tineri este continuă și prezentă la toate marile evenimente ale Bisericii la care Sfântul Părinte ia parte. În aceste ocazii nu este vorba doar de un simplu salut sau o mică „atenție”, ci papa vorbește cu tinerii, poartă un dialog cu ei, de multe ori chiar sub formă de întrebare și răspuns, ca semn că dorește să le lase libertatea de a spune ce gândesc. Deschiderea și cordialitatea sunt mereu însoțite de respectul pe care îl poartă tinerilor. Tocmai de aceea niciodată nu vorbește cu ei despre lucruri secundare sau superficiale. Li se adresează pentru a le trezi entuziasmul, pentru a declanșa dorințe mărețe, pentru a-i determina să ia decizii curajoase.
Papa Francisc este convins că tinerii pot construi o lume mai bună. De fapt, le reamintește că au o misiune în privința aceasta, față de care nu pot rămâne indiferenți. În timpul Zilei Mondiale a Tineretului de la Rio de Janeiro, la seara de veghe, în data de 27 iulie 2013, pe întinsa plajă Copacabana au răsunat cuvintele: „Inima ta, inimă tânără, vrea să construiască o lume mai bună.” În această ocazie Sfântul Părinte a arătat că urmărește cu atenție „mersul” tinerilor în lumea întreagă: „Urmăresc ştirile din lume şi văd că atâţia tineri, în multe părţi ale lumii, au ieşit pe străzi pentru a exprima dorinţa după o civilizaţie mai dreaptă şi fraternă. Tinerii pe străzi. Sunt tineri care vor să fie protagonişti ai schimbării. Vă rog, nu lăsaţi ca alţii să fie protagoniştii schimbării. Voi sunteţi cei care au viitorul. Voi… Prin voi intră viitorul în lume. Vouă vă cer ca să fiţi şi protagonişti ai acestei schimbări.” O misiune atât de măreață, atât de dificilă și atât de greu de asumat! Tocmai de aceea a continuat insistența unui îndemn, care avea menirea de insufla tinerilor o doză de energie și curaj: „Continuaţi să depăşiţi apatia şi să oferiţi un răspuns creştin la neliniştile sociale şi politice care apar în diferite părţi ale lumii. Vă cer să fiţi constructori ai viitorului, să porniţi la lucru pentru o lume mai bună.”
Intenționând să trezească în tineri dorința de inițiativă, Papa Francisc li s-a adresat, în același context, cu o expresie care a devenit una din „mărcile” pontificatului său: „Dragi tineri, vă rog, nu priviţi viaţa de la balcon, intraţi în ea, Isus nu a rămas la balcon, a intrat, nu priviţi viaţa de la balcon, intraţi în ea aşa cum a făcut Isus.” Într-un dialect argentinian, numit „lunfardo”, verbul „balconear” înseamnă „a sta și a privi de la fereastră” sau de la balcon. Este o atitudine de pură curiozitate, în care nu există participare sau implicare. Este asemenea unui spectator care privește la ceva ce se desfășoară în fața ochilor săi fără a se lăsa antrenat în acțiunea respectivă, permițându-și să critice aspectele care nu îi plac sau cu care nu este de acord, dar fără să „coboare pe teren”, fără să devină „actor” la rândul lui.
Acesta este „portretul robot” al tânărului creștin delineat de Papa Francisc: caută binele, este artizan al schimbării, se simte protagonist, construiește viitorul, nu stă de o parte, nu este spectator, nu privește viața de la balcon. Iar toate acestea le face susținut de Cristos!
Recommended for you
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
