Vocaţie

Zori de speranță

Dragă tânără,
Dragă tânăr,

Luna octombrie a anului 2018 a fost marcată de lucrările Sinodului Episcopilor cu tema: „Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional”. Sfântul Părinte a convocat această întâlnire în dorința de „a-i însoţi pe tineri pe drumul lor existenţial spre maturitate pentru ca, printr-un proces de discernământ, să poată descoperi proiectul lor de viaţă şi să-l realizeze cu bucurie, deschizându-se la întâlnirea cu Dumnezeu şi cu oamenii şi participând activ la edificarea Bisericii şi a societăţii”. Este semnul că Biserica îi prețuiește atât de mult pe tineri, că se gândește la fiecare în parte, deci și la tine, cu speranța că îi vei spune „da” lui Cristos, că îți vei clădi întreaga viață pe temelia credinței.


„Uniţi în speranţă începem o nouă întâlnire eclezială capabilă să lărgească orizonturi, să dilate inima şi să transforme acele structuri care astăzi ne paralizează, ne separă şi ne îndepărtează de tineri, lăsându-i expuşi la intemperii şi orfani de o comunitate de credinţă care să-i susţină, de un orizont de sens şi de viaţă” a rostit Papa Francisc la predica de la Sfânta Liturghie de deschidere a celei de-a XV-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor. Aceste cuvinte ale papei arată o dorință atât de mare ca fiecare tânăr să fie însoțit pe drumul căutării sensului în viață, al alegerilor fundamentale și al credinței. Glasul papei este glasul Bisericii care te caută, care ține la tine, care vrea să pășească cu tine pe drumul vieții pentru ca tu să îl descoperi tot mai mult pe Cristos și să crezi că el este pacea și fericirea ta!

Tinerii cer Bisericii să fie autentică, înțelegând prin asta „o comunitate transparentă, primitoare, onestă, care invită, comunicativă, accesibilă, bucuroasă şi interactivă” și care, mai ales, rămâne înrădăcinată în Cristos. De aceea, în ultima perioadă m-am tot gândit că pentru tineri, Biserica trebuie să fie nu atât un far, cât mai ales o făclie care luminează drumul lor (chiar și atunci când este întortocheat), care merge împreună cu ei și îi însoțește. Cred că asta aștepți și tu de la Biserică: să îți fie aproape, să îți fie lumină, să îți fie călăuzitoare. Însă și ea așteaptă ca tu să te apropii, să dorești prezența ei, să o simți ca pe o mamă. Prin acest sinod, Biserica a decis să se întrebe cum să însoţească tinerii să recunoască și să accepte chemarea la plinătatea vieții și a iubirii și să ceară tinerilor să o ajute în identificarea celor mai eficiente modalități de a vesti Evanghelia în zilele noastre. Ascultându-i pe tineri, Biserica va auzi vocea Domnul care răsună şi astăzi. Fă și tu partea ta! Fii convins că ai multe de spus! Nu sta deoparte!

Această preocupare a Bisericii nu poate să îi privească doar pe unii, ci pe fiecare membru al Bisericii, care poate însoți acest parcurs cu propria rugăciune. Te îndemn să te rogi pentru ca Biserica să îi ajute pe tineri să își descopere vocația, astfel încât să se împlinească urarea Sfântului Părinte exprimată în alocuțiunea din prima sesiune a sinodului ca acesta „să facă să încolțească vise, să trezească profeții și viziuni, să facă să înflorească speranțe, să insufle încredere, să panseze răni, să îngemăneze relații, să trezească zori de speranță, învățând unul de la altul și creând un imaginar pozitiv care să lumineze mințile, să încălzească inimile, să redea putere mâinilor și să inspire tinerilor – tuturor tinerilor, niciunul exclus – viziunea unui viitor plin de bucuria Evangheliei”.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top