Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

„Cristos a înviat din morţi şi tuturor a dăruit viaţa!”. Acest strigăt al învierii care a străpuns negura nopţii cu peste două mii de ani în urmă a atins, de-a lungul secolelor, buzele şi inimile creştinilor de toate rasele şi limbile şi nu va fi înăbuşit niciodată. Este strigătul care condensează tot cuvântul lui Dumnezeu, toată Biblia, toată învăţătura lui Cristos şi care va răsuna până la sfârşitul lumii. Este strigătul care l-a făcut pe sfântul Augustin să spună: „Au ajuns, în sfârşit, zilele în care trebuie să cântăm: aleluia! Sus, fraţilor, să cânte glasul, să cânte viaţa, să cânte faptele!”

Acest cânt al victoriei vieţii asupra morţii poate fi înălţat tocmai pentru că înainte ca să învie Isus s-a jertfit pe sine, şi-a dăruit viaţa, a murit pe cruce. Sacrificiul său este rodul unei iubiri adevărate care se dăruieşte gratuit. Aceasta este milostivirea! „Probabil v-ați pus întrebarea: de unde vine această forță extraordinară a crucii? – spune Papa Francisc în Mesajul pentru Ziua Mondială a Tineretului 2016 – Iată așadar răspunsul: crucea este semnul cel mai elocvent al milostivirii lui Dumnezeu! Ea ne atestă că măsura iubirii lui Dumnezeu față de omenire este de a iubi fără măsură! În cruce putem atinge milostivirea lui Dumnezeu și ne putem lăsa atinși de însăși milostivirea sa!… În Domnul, care și-a dat viața pentru noi pe cruce, vom găsi mereu iubirea necondiționată care recunoaște viața noastră ca un bine și ne dă mereu posibilitatea de a reîncepe.”

Această posibilitate de a vedea propria viaţă ca un bine, în ciuda suferinţei, şi a reîncepe a fost mărturisită de un adolescent de 14 ani la întâlnirea Papei Francisc cu familiile în timpul vizitei apostolice în Mexic (12-18 februarie 2016). Acest adolescent a povestit cum la vârsta de 5 ani a fost lovit de boala cumplită a distrofiei musculare. „Deşi sunt într-un scaun cu rotile – mărturisea el – evanghelizez cu bucurie deoarece doresc să dăruiesc curaj atâtor adolescenţi şi tineri care au pierdut orice speranţă.”

Acesta este rodul milostivirii lui Dumnezeu care nu părăseşte niciodată pe nimeni şi care dă o valoare inestimabilă unei existenţe care în ochii lumii pare să fie un faliment. Cristos cel Înviat ne dăruieşte lumina care ne călăuzeşte să găsim calea de ieşire din tristeţea, neliniştea şi disperarea noastră. Ne dăruieşte căldura unei inimi care nu se limitează să bată pentru sine ci, în ciuda sfâşierilor interioare şi a limitelor fizice, găseşte forţa de a vrea să „dăruiască curaj”. Ne dăruieşte privirea plină de speranţă a ochilor care văd dincolo de durere, de tragedii şi de războaie!

„El dă putere celui ostenit și înmulțește tăria celui vlăguit. Cei tineri obosesc, iar cei maturi se ostenesc și se poticnesc, dar cei care speră în Domnul își întăresc puterea, se înalță ca pe aripi de vultur, aleargă, dar nu ostenesc, umblă, dar nu obosesc” (Is 41,29-31).

Un tânăr care trăieşte învierea lui Cristos găseşte forţa să înlăture piatra din faţa mormântului şi să lase să se reverse splendoarea vieţii triumfătoare simţindu-se chemat pe nume, precum Maria, pentru misiunea de a vesti măreţia milostivirii lui Dumnezeu care doreşte ca în viaţa fiecărui fiu al său lumina să învingă întunericul. Cristos cel Înviat ne dă posibilitatea de a reîncepe tocmai pentru că viaţa pe care am primit-o este un imens bine! Nu există înviere fără această convingere!

„Cristos a transformat toate apusurile noastre în răsărituri” spunea sfântul Clement de Alexandria şi tocmai de aceea, prin învierea sa, ne putem înălţa ca pe aripi de vultur şi să reîncepem o nouă existenţă plină de lumina Celui Înviat!