Vocaţie

Misterul unei alegeri

Dragă tânără,
Dragă tânăr,

Sper, din toată inima, că scrisorile mele precedente au trezit câteva întrebări şi au mişcat măcar puţin inima ta. Îmi doresc să nu fie o aşteptare prea îndrăzneaţă! E foarte adevărat că nu vorbim despre lucruri banale, pentru că a vorbi despre vocaţie înseamnă a vorbi despre viaţă, despre Dumnezeu, despre fericire, despre împlinire, despre dăruire etc. Sunt lucruri atât de mari încât, uneori, cuvintele sunt greu de găsit pentru a creiona măreţia a ceea ce semnifică. Însă, avem nevoie să dăm la o parte vălul și să contemplăm strălucirea lor, să lăsăm să ne lumineze calea. De aceea, aș dori în aceste rânduri să vedem cu mai mare atenție despre ce vorbim atunci când pomenim despre vocație. Stai liniștit! Nu te speria! Nu vom începe o lecție de teologie aprofundată! Voi încerca să nu complic lucrurile și să nu fiu foarte plictisitor.

Așadar, ce este vocația? Puțină latină nu ne strică pentru a înțelege, deoarece acest cuvânt vine de la verbul vocare, ce înseamnă a chema. Primul mare adevăr este că tu exiști pentru că Cineva te-a chemat la viață, a dorit ca tu să exiști! Viața nu ți-ai dat-o tu, nu tu ai ales să te naști. Deci, dacă viața ta vine de la Dumnezeu, atunci ea nu este o întâmplare, nu este rodul unui joc al lui Dumnezeu, ci este misterul unei alegeri. Viața pe care ți-a dăruit-o este rodul iubirii sale. Un preot din Italia, Amedeo Cencini, care vorbește foarte mult despre vocație, obișnuiește să spună că atunci când Dumnezeu iubește, cheamă, omul când se lasă iubit, răspunde.

Iată, aceasta este prima chemare a lui Dumnezeu: chemarea la viață. Asta înseamnă că viața ta este prețioasă, este măreață și frumoasă! Dar mai înseamnă și, sper cu asta să nu te supăr, că nu ai fi putut-o merita și nici cuceri. Este darul gratuit al lui Dumnezeu! Vei ști de ce Dumnezeu te-a ales și te-a chemat la viață doar atunci cânt vei fi față în față cu el în veșnicie. Îmi vei spune: „Dar dacă nu sunt mulțumit de viața mea? Dacă eu consider că nu este atât de frumoasă? Dacă nu vreau să accept că altcineva a decis ca eu să exist?” Îți spun că nu ești responsabil de ceea ce ești, însă ești responsabil de ceea ce faci cu ceea ce ești! Adică, nu îți va cere nimeni cont că ești blond sau brunet, înalt sau scund, energic sau liniștit, visător sau realist etc., însă ține de tine să dai valoare calităților tale, să pui în joc darurile primite, să faci rai din ceea ce ai. Nu ezita să îți repeți cât mai des: viața mea e o minune!

Un alt mare adevăr este acesta: existența este un bun primit, care prin natura sa tinde să fie un bun dăruit. Pare foarte complicat, nu? Nu este chiar așa de complicat. Trăiești pentru că alții ți-au dăruit viața. La fel de adevărat este că tot ceea ce este cel mai important în viață primești de la alții. Gândește-te la prietenie, la iubire, la bucurie. Toate sunt daruri! Acesta este sensul elementar al vieții: binele primit nu poate avea alt drum decât acela al dăruirii. Te vei realiza cu adevărat numai în măsura în care vei face ca întreaga ta viață primită de la Dumnezeu să fie o viață care se dăruiește.

Cristos își dăruiește viața pentru mântuirea noastră și, astfel, nu o pierde ci se înalță glorios din mormânt. Chemarea la viață triumfă!

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top