Crăciun

Crăciunul, sărbătoarea vieţii

Cred că este esenţial pentru un tânăr să descopere Crăciunul ca fiind o sărbătoare a vieţii! Pare frumos spus, dar ce înseamnă acest lucru? Maria şi Iosif, aşteptând naşterea copilului Isus, ştiu că de fapt însuşi Dumnezeu vine să îi viziteze! Orice copil care vine în lume, vine cu mesajul că Dumnezeu nu s-a plictisit de oameni! În ciuda a ceea ce fac şi în ciuda a ceea ce sunt, Dumnezeu nu s-a săturat de oameni! Maria şi Iosif descoperă că, aşa simpli cum sunt ei, sunt importanţi pentru Dumnezeu şi că viaţa înseamnă să ai mereu „ochii deschişi” pentru a percepe prezenţa lui Dumnezeu. Doar în modul acesta se trăieşte viaţa din plin!

Trăieşte Crăciunul ca o sărbătoare a vieţii acel tânăr care nu lasă viaţa să meargă pe „pilot automat”, de la sine, „cum o fi să fie”. Viaţa nu este o înşiruire de minute, ore şi zile, ci este un dar al lui Dumnezeu pe care omul trebuie să îl modeleze. Fiecare om are o misiune pe pământ şi în niciun caz nu este aceea de a lăsa să treacă timpul fără să îi dea vreo consistenţă! Maria ştia că nu este întâmplătoare pe pământ, iar când îngerul i-a descoperit gândurile lui Dumnezeu atunci ea a dat consistenţă fiecărei clipe a vieţii sale. A înţeles cel mai bine ce înseamnă „carpe diem„!

Trăieşte Crăciunul ca o sărbătoare a vieţii acel tânăr care îl pune pe Cristos în centrul vieţii sale! Iosif îşi făcuse proiectele sale de viitor visând la o viaţă fericită alături de Maria. Se năruie totul când află dramatica veste: copilul Mariei nu este şi al său! Tot ce investise se pierde, planurile sale nu mai au nici un sens, visurile nu se mai pot împlini. Dar Dumnezeu îi descoperă că există un plan mult mai măreţ decât gândise el, care îi va aduce o fericire mult mai mare, cu o singură condiţie: să îl pună pe Isus în centrul vieţii sale şi nu planurile făcute de el. Iosif înţelege că numai aşa viaţa sa îşi va găsi împlinirea.

Trăieşte Crăciunul ca o sărbătoare a vieţii acel tânăr care nu lasă să se stingă speranţa din suflet şi ştie să contemple minunile pe care Dumnezeu le realizează în viaţa sa. Zaharia îşi îndeplineşte cu multă conştiinciozitate misiunea obişnuită, poate plină de rutină, de la templu, copleşit şi de bătrâneţe şi de „falimentul” vieţii sale: nu avea copii! Este nevoie să devină mut pentru a înţelege că are motive să strige, deoarece Dumnezeu nu şi-a întors privirea de la el şi continuă să îl binecuvânteze într-un mod minunat!

Trăieşte Crăciunul ca o sărbătoare a vieţii acel tânăr care… nu se lasă ros de propriile interese, care nu se lasă mânjit de incorectitudine şi minciună, care nu numeşte „iubire” dorinţa sa de a se simţi bine, care nu îşi caută fericirea la „magazinele de vise”, care nu oboseşte să creadă în importanţa formării sale, care nu abandonează nici o luptă numai pentru că este grea… Pentru toţi aceştia şi pentru mulţi alţii Cristos nu s-a născut degeaba!

Crăciun binecuvântat!

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top