Vocaţie

Mulțumesc!

Cu acest articol încheiem seria „gramaticii vocaţionale”, un itinerariu prin care am dorit să descoperim că tot ceea ce este măreţ în viaţa noastră provine de la Cineva care cheamă. Pornind de la tema aleasă de Papa Francisc pentru următorul Sinod al Episcopilor, „Tinerii credinţa şi discernământul vocaţional”, ne-am oprit asupra unor cuvinte-cheie care ne-au ajutat să înţelegem lucrarea lui Dumnezeu în viaţa noastră. Acestea au fost: „Tată”, „iată-mă”, „tu”, „da”, „nu te teme”, „urmează-mă”, „mergi”, „astăzi”, „să iubeşti” şi „aminteşte-ţi”. În această ultimă etapă ne oprim asupra cuvântului „mulţumesc”.

„Mulţumesc” este răspunsul la un dar primit, de cele mai multe ori în mod gratuit, şi manifestă recunoştinţa. Atunci când mulţumim pentru ceea ce suntem şi pentru ceea ce primim descoperim că putem nu numai să dăruim ceva la rândul nostru, ci chiar să fim un dar pentru ceilalţi. Astfel, într-un „mulţumesc” se împleteşte bucuria darului primit şi chemarea de a dărui la rândul nostru.

Contemplând darurile primite de la Dumnezeu nu putem să nu înălțăm recunoștința noastră și să îl preamărim pentru lucrarea sa în noi. Psalmul 100 îndeamnă la a aduce laudă lui Dumnezeu pentru darurile sale: „Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului… El ne-a făcut, ai lui suntem, poporul lui şi turma păşunii sale. Intraţi pe porţile lui cu imnuri de laudă, intraţi cu laude în casa lui!”. Un gest de recunoştinţă este evidenţiat de evanghelistul Luca prin relatarea vindecării celor zece leproşi (Lc 17,11-19). Strigătul leproşilor atinge inima lui Isus, care, prin cuvântul său, îi vindecă. Dintre ei, doar un samaritean, se întoarce pentru a-i mulţumi lui Cristos. Mulţumirea pentru darul primit îi deschide orizontul credinţei, astfel încât vede în Cristos nu doar pe cel care l-a vindecat, dar mai ales pe Domnul vieţii sale. Isus îl invită să trăiască mereu în această nouă condiţie plină de recunoştinţă: „Ridică-te şi mergi! Credinţa ta te-a mântuit”. Astfel, atitudinea de mulţumire întăreşte legătura cu Dumnezeu. William Blake, artist şi poet englez, spunea: „Cel care vede infinitul în toate lucrurile, îl vede pe Dumnezeu. Cel care, cu raţiunea sa, nu vede decât prezenţa lor exterioară, nu se vede decât pe sine.”

Dacă ştim să îi spunem „mulţumesc” lui Dumnezeu vom fi mai conştienţi că sunt atâtea persoane în viața noastră față de care nu ne-ar ajunge cuvintele pentru a exprima mulţumirea noastră. E nevoie să fim mai atenţi cu aceste persoane generoase care ne înconjoară şi să nu ezităm să le manifestăm recunoştinţa noastră. În felul acesta evităm să ne obişnuim cu „normalitatea” darurilor primite sau, mai grav, să considerăm că ceea ce primim ni se cuvine. Întrebat ce anume îmbătrânește și moare repede, Aristotel a răspuns: recunoștința. De aceea, putem spune că nerecunoştinţa este fiica mândriei!

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top