Vocaţie

Aminteşte-ţi!

Nu există viitor fără trecut! Este un adevăr care evidenţiază importanţa de a readuce în memorie realităţile trăite, mai ales pe acelea care sunt mai semnificative. Ne amintim chipuri, persoane, emoţii, locuri, bucurii, tristeţi, realizări, nerealizări etc. În mintea şi în inima noastră rămân întipărite persoanele care ne-au făcut bine şi situaţiile care ne-au eliberat de orice fel de apăsare. Viitorul poate fi construit numai în măsura în care facem un „tezaur” din experienţele frumoase ale vieţii şi ne eliberăm de acelea care ne-au rănit.

Experienţa amintirii este prezentă în relatările biblice mai ales ca o reprezentare a lucrărilor minunate ale lui Dumnezeu. Omul este chemat să îţi amintească de ceea ce a făcut Dumnezeu pentru poporul său. În special sărbătorea Paştelui din Vechiul Testament era un memorial, o reamintire a eliberării realizare de Dumnezeu: „Această zi să vă fie memorial şi să o celebraţi ca o sărbătoare a Domnului din generaţie în generaţiile voastre: ca hotărâre veşnică să o celebraţi!” (Ex 12,14). Moise insistă ca poporul să îşi amintească de eliberarea din sclavie: „: ,,Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta în care aţi ieşit din Egipt, din casa sclaviei; căci cu mână puternică v-a scos Domnul de acolo” (Ex 13,3). În Noul Testament, Sfânta Fecioară Maria, în cântarea Magnificat, aminteşte că Cel Atotputernic „l-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, amintindu-şi de îndurarea sa”, iar Zaharia reafirmă că Dumnezeu „îşi-şi aduce aminte de legământul său cel sfânt.” Instituind Euharistia, Cristos cere ca celebrarea acesteia să fie moment de amintirea a jertfei sale: „Faceţi aceasta în amintirea mea!”

În Mesajul pentru Ziua Mondială a Tineretului 2017 Papa Francisc le cerea tinerilor să nu fie deconectaţi de trecut pentru că „istoria noastră personală se inserează într-o lungă urmă, într-un drum comunitar care ne-a precedat de-a lungul secolelor.” În această istorie se manifestă prezenţa lui Dumnezeu, care conduce cu gingăşie poporul său. Tinerii răniți de circumstanțele vieții ar dori să „reseteze” propriul trecut, să se folosească de dreptul la uitare. Cu toate acestea „nu există sfânt fără trecut, nici păcătos fără viitor.” Papa Francisc oferă şi câteva sugestii pentru a păstra amintirea evenimentelor importante ale vieţii. În primul rând, este important ca la sfârșitul fiecărei zile să ne oprim pentru câteva minute ca să ne amintim de momentele frumoase, de provocări, de ceea ce a mers bine și de ceea ce a mers strâmb şi să îi fim recunoscători lui Dumnezeu. În al doilea rând, este esenţial să cunoaștem bine Cuvântul lui Dumnezeu, să îl citim în fiecare zi confruntându-l cu viața voastră, interpretând evenimentele zilnice în lumina a ceea ce Domnul ne spune în Sfintele Scripturi. Acţiunile sale din trecut pot să lumineze viaţa noastră din prezent. În al treilea rând, să îl preamărim pe Dumnezeu, să cultivăm lauda, să nu ne fixăm numai pe probleme și pe dificultăți.

Scriitorul francez Antoine de Rivarol spunea că „petrecem prima jumătate a vieţii amintindu-ne fără să înţelegem şi a doua jumătate înţelegând dar fără să ne mai amintim.” Ne este atât de uşor acum să păstrăm informaţii pe dispozitive de stocare (stick-uri, cd-uri, dvd-uri etc.). Este important ca la vârsta tinereţii să „depozităm” bine în sufletul nostru amintirile importante pentru ca ele să fie o forţă pentru a înfrunta prezentul şi a construi viitorul. Între aceste amintiri un loc special trebuie să îl aibă evocarea lucrărilor minunate ale lui Dumnezeu din propria viaţă: „Aduceţi-vă aminte de faptele minunate pe care le-a făcut, de minunile sale” (Ps 105,5).

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top