Adverbul „astăzi” ne duce imediat cu gândul la valoarea timpului, o categorie foarte greu de definit. Este elocventă o expresie a sfântul Augustin referitoare la timp: „Dacă nimeni nu mă întreabă, o ştiu, însă dacă aş vrea să explic cuiva care mă întreabă, nu ştiu”. Nu avem de gând să facem un tratat despre timp, ci, în cadrul în care vorbim despre vocaţie, să înţelegem că fiecare moment dăruit de Dumnezeu este timpul potrivit pentru a răspunde cu promptitudine chemării sale, aici şi acum. A spune „da” lui Dumnezeu nu poate fi o decizie rezervată viitorului! Astăzi este timpul potrivit să îţi trăieşti credinţa, să te rogi, să fii bun, să fii generos, să te implici etc.! Nu poţi să îi dai întâlnire lui Dumnezeu peste o săptămână, peste un an, peste zece ani!
În Vechiul Testament se manifestă de multe ori promptitudinea cu care Dumnezeu vine în întâmpinarea omului şi cum omul este chemat să nu amâne decizia de a-l primi pe Dumnezeu în viaţa sa. Profetului Ieremia Dumnezeu îi încredinţează cu hotărâre misiunea: „Te stabilesc astăzi peste popoare şi peste domnii, ca să smulgi şi să dărâmi, să distrugi şi să dobori, să construieşti şi să plantezi” (Ier 1,10). La împlinirea timpului Isus Cristos se întrupează pentru a arăta că „astăzi” Dumnezeu este „aici” şi păşeşte cu oamenii, vorbeşte, cheamă, vindecă, mângâie, iartă, slujeşte etc. Viaţa publică a lui Isus se deschide cu solemna declaraţie din sinagoga din Nazaret: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi [ascultat-o] cu urechile voastre!” (Lc 4,21). Zaheu înțelege lucrarea minunată pe care Dumnezeu o realizează cu promptitudine şi răspunde pe măsură: „Zaheu, coboară în grabă pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta! […] Astăzi s-a făcut mântuire pentru această casă” (Lc 19,1-10).
Pentru un tânăr creştin carpe diem, trăieşte clipa, nu trebuie să însemne a da frâu liber tuturor dorinţelor şi a nu ţine cont de nimic, mai ales de ceea ce este bun cu adevărat. Dimpotrivă, inima deschisă spre Dumnezeu aminteşte că în orice moment El vine să ne întâlnească şi orice zi primită de la El este ca un cec în alb, căruia noi suntem chemaţi să îi dăm valoarea potrivită. Fiecare, în intimitatea conştiinţei sale, poate spune dacă l-a investit, dacă a lăsat să se depună praful peste el sau dacă l-a rupt sau pătat făcând să îşi piardă valoarea. De multe ori petrecem zilele noastre analizând trecutul, lamentându-ne de prezent şi tremurând pentru viitor. Suntem prea mult suspendaţi între nostalgia trecutului şi incertitudinea viitorului în odaia prezentului în care ne văităm! „Astăzi” este timpul potrivit pentru a contempla lucrarea lui Dumnezeu în viaţa noastră şi pentru a acţiunea ca fii ai Săi răspunzând cu generozitate la chemarea sa: „Trebuie învățat să se facă în așa fel încât faptele din trecut să devină realitate dinamică, asupra căreia să se reflecteze și din care să se scoată învățătură și semnificație pentru prezentul și viitorul nostru. Misiune grea, dar necesară, este aceea de a descoperi firul roșu al iubirii lui Dumnezeu care conectează toată existența noastră” (Mesajul Papei Francisc pentru Ziua Mondială a Tineretului 2017).
Sunt mulţi hoţi ai prezentului, care profită de neatenţia şi rătăcirea noastră pentru a ne răpi clipa în care trăim şi bucuria întâlnirii cu Dumnezeu care vine în întâmpinarea noastră în orice moment. E nevoie să iubim clipa pe care ne-o oferă Stăpânul timpului şi al istoriei şi să o umplem cu bătaia inimii noastre pentru Dumnezeu şi pentru aproapele. Numai astfel îi spunem cu adevărat „da” lui Dumnezeu fără a fi paralizaţi de nostalgia trecutului şi dezorientaţi de nebuloasa utopiei, în aşteptarea acelui „astăzi” definitiv al veşniciei fericite în prezenţa lui Dumnezeu.
Recommended for you
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
