„În drum spre Sinodul episcopilor 2018
şi spre Întâlnirea Mondială a Tineretului din Panama 2019„
Dragi tineri, dragi prieteni,
În centrul atenţiei voastre stă acum sinodul dedicat tinerilor din luna octombrie a acestui an, cu tema: „Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional”.
Papa Francisc doreşte să vă facă mai întâi să înţelegeţi cât de importanţi sunteţi pentru Biserică şi pentru lumea de azi, iar apoi, prin întâlnirile presinodale, prin scrisorile, predicile şi catehezele sale, să vă convingă de adevărul că doar Cristos şi Biserica vă pot realmente ajuta să descoperiţi care este sensul vieţii voastre şi de ce valori aveţi nevoie pentru o tinereţe împlinită şi cu adevărat fericită.
Folosind un limbaj pe înţelesul vostru, cu imagini desprinse din viaţa cotidiană, Sfântul Părinte vrea să vă lămurească de faptul că din programul unei vieţi reuşite nu poate să lipsească niciodată Dumnezeu, oricât de străin v-ar apărea la un moment dat ori de neînţeles într-o situaţie sau alta a vieţii. El vă invită cu iubire părintească să vă daţi seama de ceea ce poate Dumnezeu realiza cu voi şi cu vieţile voastre. Prezenţa lui în programul vostru de zi cu zi, includerea lui în gândurile şi planurile voastre nu poate şi nu trebuie să fie doar o alegere facultativă, ci una necesară. Drumul spre sinodul din octombrie – sinodul vostru, sinodul cu voi şi despre voi – se apropie de sfârşit.
Am celebrat împreună, în Duminica Floriilor, Ziua Mondială a Tineretului la nivel local. Ne-am rugat împreună pentru voi şi pentru viitorul vostru. Ne-am gândit la dificultăţile cu care vă confruntaţi în timpurile actuale. În ziua de 5 mai vom avea întâlnirea noastră diecezană, pe care o vom celebra la Săbăoani. Aş vrea să vă faceţi timp pentru această sărbătoare, nu doar pentru că e întâlnirea voastră cu mine, episcopul vostru, ci şi pentru că aveţi ocazia să vă întâlniţi şi să interacţionaţi cu alţi tineri, să cunoaşteţi alte chipuri, alte feluri de a trăi sau practica credinţa şi pentru că – ce minunat ar fi! – puteţi redescoperi farmecul întâlnirii cu Isus. El este „cel care singur cunoaşte inima voastră”, cum v-a asigurat cândva sfântul papă Ioan Paul al II-lea şi cum avea să adauge vrednicul său urmaş, papa emerit Benedict al XVI-lea, că acelaşi Isus e „cel care nu vrea să vă ia nimic, ci să vă dăruiască totul”.
Papa Francisc v-a transmis, pentru Ziua Tineretului de anul acesta, un mesaj cu un titlu încurajator: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu”. Aceste cuvinte le puteţi reciti în primul capitol al Evangheliei după sfântul Luca. Îndemnul „Nu te teme…” este cel pe care un înger sau altcineva apropiat vouă vi l-ar putea adresa în multele situaţii şi conjuncturi dificile pe care le trăiţi. E firesc să avem temeri sau frici. Unele sunt ocazionale, altele ne însoţesc poate luni sau ani; unele sunt întemeiate, altele sunt mai mult sau mai puţin închipuite de noi. Ne este teamă că nu suntem iubiţi, că nu putem iubi îndeajuns de bine; ne este teamă că Dumnezeu nu ne va ajuta şi viaţa noastră s-ar putea derula fără o direcţie clară; ne este frică de nerealizări profesionale sau de un viitor necunoscut.
Imaginaţi-vă, dragi tineri, că însăşi această tânără din Nazaret, Maria, ca o prietenă bună se îndreaptă spre voi şi, privindu-vă pe fiecare în ochi, cu preţuire şi afecţiune, vă adresează aceste cuvinte! Gândiţi-vă că ea face acest lucru într-un mod personalizat, adaptat fiecăruia dintre voi, pe măsura fricilor care străbat minţile şi sufletele voastre! E adevărat că de multe ori Dumnezeu poate fi foarte misterios în planul pe care îl concepe cu viaţa unuia sau altuia; că el poate pretinde lucruri cărora nu le vezi imediat rostul; că te lasă să experimentezi situaţii sau să întâlneşti oameni care nu lasă cele mai frumoase urme în viaţa ta; că permite să te simţi uneori singur sau că nu reacţionează „prompt” la rugăciunile pe care i le adresezi cu insistenţă. Însă e la fel de adevărat că el îi are pe toţi în privirea sa părintească, aşa încât orice viaţă, orice destin se află sub atenţia lui, sub grija lui iubitoare.
Dragi tineri, este un lucru sigur că cine alege să-l caute, să-l asculte în tăcere, să-i vorbească, indiferent cu ce cuvinte, acasă sau în Biserică, acela îi simte prezenţa, însoţirea şi susţinerea în orice situaţie. Ce frumos este ca asemenea tânărului Samuel, a tinerei Fecioare din Nazaret, a apostolilor şi mai ales a lui Ioan, tânărul apostol pe care Isus îl iubea cu o iubire specială, să învăţaţi să cultivaţi totuşi o singură teamă: aceea de Dumnezeu. Constatăm cu tristeţe că este o mare carenţă a timpului nostru faptul că lipseşte teama de Dumnezeu, de Isus, care nu a venit să ne înspăimânte sau să ne ia ceva, ci să ne dea însutit şi înmiit. E atât de grăitoare afirmaţia din Cartea Proverbelor, reiterată şi în alte părţi ale Bibliei: „Teama de Domnul este începutul înţelepciunii” (Prov 1,7; cf. Sir 1,1-18). Cât de mult bine vă face această teamă în a vă elibera de toate celelalte temeri care străbat atât de des sufletele voastre tinere!
Mă bucur să vă amintesc că ne-a fost dat un exemplu de curaj şi tărie în persoana tinerei din Nisiporeşti, Veronica Antal, a cărei beatificare o vom celebra anul acesta în septembrie. Ea, la vârsta de 22 de ani, în faţa celui care voia să o dezonoreze, a demonstrat o putere eroică, acceptând să-şi piardă mai degrabă viaţă decât nevinovăţia şi curăţia. Forţa ei provenea din unirea zilnică cu Isus şi din rugăciunea ei predilectă, Rozariul. O mare bucurie că se nasc şi în satele noastre mărturisitori şi sfinţi!
Luând în considerare şi celelalte cuvinte ale îngerului: „Pentru că ai aflat har la Dumnezeu”, simţim că în ele se ascunde un adevărat argument împotriva fricii. „Harul” nu este o noţiune din limbajul vostru cotidian. El este un dar pe care Dumnezeu îl face oricui, pe care vi-l face şi vouă, chiar fără a fi conştienţi de el. El se manifestă în atâtea feluri! În unul e răbdarea în situaţii în care alţii şi-ar fi pierdut-o de mult, în altul e ajutorul necondiţionat arătat celorlalţi; în unul este dispoziţia de a se ruga pentru alţii, în altul e lupta fermă pentru dreptate şi adevăr în ambientul social etc.
În tânăra Fecioară din Nazaret, pe care o admirăm şi căreia îi cântăm atât de frumoase cântece în luna mai, avem cu toţii – dar mai ales voi, dragi tineri – un exemplu care a reuşit să învingă teama şi să-şi înţeleagă vocaţia.
Vă invit să daţi curs chemării Sfântului Părinte, să primiţi încurajarea noastră şi a asistenţilor voştri spirituali şi invitaţia de a participa cu mult interes şi zel tineresc la celebrarea Zilei Diecezane a Tineretului de la Săbăoani.
Dumnezeu să vă ofere tot ce-i mai frumos pentru sufletele voastre! Să vă facă să înţelegeţi care este vocaţia voastră şi, în puterea credinţei pe care o împărtăşiţi, să ştiţi mereu să discerneţi ce e bun şi de valoare pentru prezentul şi viitorul vostru, pentru trupul şi sufletul vostru.
Isus, prietenul şi idealul vostru, să vă facă instrumente vii care cântă lauda lui Dumnezeu (cf. Ef 1,12).
Petru Gherghel,
episcopul vostru
Recommended for you
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
