Dacă ai mai auzit de Postul Mare până acum, sunt șanse ca unul dintre primele lucruri care îți vine în minte să fie „a renunța la ceva”, precum „renunț la ciocolată în timpul Postului Mare”. Dar nu e vorba numai despre asta.
Când nu mai faci ceva ce obișnuiai să faci (de exemplu, să mănânci desert), observi diferite lucruri. Așa este Postul Mare. Este un timp – 40 de zile mai exact – în care Biserica, de-a lungul anilor, a ales să pună pauză și să observe ceva. Acest „ceva” este călătoria lui Isus spre Cruce.
În călătoria sa, suntem de asemenea chemați să observăm propriile noastre călătorii spre moarte și înviere. Postul Mare începe cu „Miercurea Cenușii”, atunci când mulți creștini aleg să fie însemnați cu cenușă pe frunte. Acesta este un simbol care reprezintă moartea noastră. Este o reamintire a durerii, a suferinței și a pierderii care fac parte din viață. Este un memento să ne întoarcem de la păcat la Dumnezeu.
Sună cam morbid, nu-i așa?
Dar iată cum stau lucrurile. Postul înseamnă de fapt primăvară – sezonul vieții noi. Deci, în mijlocul frigului de iarnă amară și a morții care ar putea fi în jurul nostru, există această speranță misterioasă că renașterea este posibilă.
Postul Mare adesea implică o formă de „post”, care de obicei înseamnă un fel de foame. Când majoritatea dintre noi gândesc „repede”, noi gândim „în viteză”. Ai putea fi un alergător rapid, de exemplu. În mod ironic, folosirea spirituală a cuvântului înseamnă exact contrariul. Postul Mare (în engleză, „lent”) este un lucru „lent”. Ne face să ne oprim și să observăm ceva – ceva ce lipsește în drumul nostru. Ceva ce scoatem din viața noastră. Ca mâncarea.
Să postim înseamnă, de obicei, că evităm să mâncăm alimente sau anumite tipuri de hrană pentru o anumită perioadă de timp. Postul este însă o practică ce depășește mâncarea. Aceasta poate însemna alegerea de a sta fără TV, Facebook sau telefonul mobil. De fapt, postul este opusul dietei, care este pentru a ne controla corpurile în a obține o anumită dimensiune a taliei sau fermitatea abdomenului. Dacă acesta este unul dintre obiectivele tale, nu ar trebui să ții post de la mâncare, deoarece riști cu ușurință să le confunzi.
Dar nu, postul nu este despre obsesia corpurilor noastre. Iată alte câteva lucruri care nu implică postul: nu înseamnă să fii pedepsit pentru un comportament rău; nu înseamnă să faci lucruri pentru a câștiga aprecierea lui Dumnezeu sau pentru a face ceva care să-i placă Lui. E mult mai mult decât toate acestea.
De fapt, postul nu este doar despre renunțarea de dragul renunțării. Putem renunța la ceva pentru ca noi – sau poate Dumnezeu – să putem adăuga ceva nou. Cu alte cuvinte, ce se întâmplă în golurile lăsate de tot ceea ce alegem să îndepărtăm? Dacă renunțăm la o oră de jocuri video, ce facem cu cele 60 de minute în plus? Dacă renunțăm la cafea, ce facem cu acei bani? Poate că am putea adăuga adevărata foamete, o foame pentru creșterea spirituală. Poate că am putea adăuga tăcere și liniște într-o viață plină de zgomot și mișcare. Poate că am putea adăuga rugăciune când de obicei suntem tăcuți față de Dumnezeu. Poate că Dumnezeu adaugă pasiune pentru slujirea celor săraci, când de obicei suntem destul de absorbiți de propria persoană.
Dacă toate acestea sună interesant, poate că ți-ar plăcea să te alături acestei călătorii de 40 de zile împreună cu alți prieteni ai lui Isus din întreaga lume. În fiecare săptămână, vom împărtăși idei pentru a deveni mai conștienți de Dumnezeu în viața de zi cu zi. Poți să le folosești în orice mod te ajută cel mai mult, deși mulți oameni cred că rezervarea unui anumit timp al zilei pentru a se ruga și a face alte activități îi ajută să mențină un ritm constant. Gândindu-te dinainte la cele 40 de zile, te încurajăm să te gândești și la ceea ce ai putea renunța și adăuga în timpul Postului Mare, pentru a te ajuta să îl observi mai mult pe Dumnezeu. Asta să îţi va lăsa o pecete în inimă!
Recommended for you
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
