Pelerinajul tinerilor la Cacica

Sensul pelerinajului

În Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului tinerii din Dieceza de Iaşi sunt invitaţi să facă un pelerinaj la sanctuarul Sfintei Fecioare Maria de la Cacica. Motoul din anul acesta al pelerinajului tinerilor este: „Mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic” (Lc 1,49).

 Care este semnificaţia unui pelerinaj?

În Mesajul pentru Ziua Mondială a Tineretului 2017 Sfântul Părinte Francisc spune.

„Când Dumnezeu atinge inima unui tânăr, a unei tinere, aceștia devin capabili de acțiuni cu adevărat grandioase. «Marile lucruri» pe care Cel Atotputernic le-a făcut în existența Mariei ne vorbesc și despre călătoria noastră în viață, care nu este o vagabondare fără sens, ci un pelerinaj care, chiar cu toate incertitudinile și suferințele sale, poate găsi în Dumnezeu plinătatea sa”.

Cum pot trăi bine acest pelerinaj?

Sunt câteva momente specifice ale unui pelerinaj, care, dacă sunt trăite cu atenţie, fac ca pelerinajul să aducă multe roade spirituale. Întregul pelerinaj este o rugăciune a celui care se îndreaptă către un sanctuar, casa Domnului.

Primul moment al pelerinajului este plecarea. Aceasta trebuie să fie marcată de un moment de rugăciune, în care fiecare persoană pune în faţa lui Dumnezeu dorinţa cu care participă la pelerinaj şi intenţiile de rugăciune.

Cacica

Drumul pelerinajului trebuie să fie început îndreptând privirea spre cer. Psalmul 121, unul din psalmii pelerinilor, spune că întreaga fiinţă trebuie să fie înălţată către Domnul, chiar şi în situaţiile cele mai dificile: Domnul te va păzi de orice rău,/ Domnul îţi va apăra sufletul./ Domnul te va păzi la plecare şi la venire,/ de acum şi până în veac.

Un adevărat pelerinaj presupune şi efortul. Acesta este un element esenţial al pelerinajului. A parcurge un drum pe jos, înfruntând căldura sau frigul, razele dogoritoare ale soarelui sau ploaia, asfaltul înfierbântat sau pietrele şi praful înseamnă o penitenţă şi o întărire a voinţei. De fapt, viaţa este uneori o „cursă cu obstacole”. Însă în pelerinajul nostru pământesc Cristos păşeşte mereu cu noi.

Parcurgerea în spirit de credinţă a drumului către sanctuar oferă ocazia minunată de a trăi o experienţă de comuniune. Legătura cu Dumnezeu, întărită prin rugăciune, pregăteşte şi întăreşte comuniunea dintre persoane, care poate fi prelungită, după încheierea pelerinajului, prin acţiuni de caritate, de solidaritate sau de voluntariat, care ne reamintesc că am primit mult de la Dumnezeu şi în mod gratuit.

Cacica

Pelerinajul ne ajută ca prin umilinţă şi recunoştinţă să conştientizăm mai mult această gratuitate şi abundenţă a harului lui Dumnezeu

Într-o lume mereu agitată şi grăbită în care vrem să avem totul şi imediat pelerinajul ne educă să dăm valoare aşteptării. La sanctuar nu se ajunge imediat, însă parcurgerea drumului are valoare în sine şi face să crească bucuria întâlnirii cu Domnul în casa sa.

Apropierea de sanctuar face să crească această bucurie, parte integrantă a pelerinajului. Psalmul 122 spune: M-am bucurat când mi s-a spus:/ „Să mergem în casa Domnului!”.

Papa Francisc, în Mesajul pentru Ziua Mondială a Tineretului 2017, vorbind despre călătoria Sfintei Fecioare Maria la verişoara sa Elisabeta spune:

Este lung parcursul pentru a ajunge la casa Elisabetei: circa 150 de kilometri. Însă tânăra din Nazaret, împinsă de Duhul Sfânt, nu cunoaște piedici. Cu siguranță, zilele de drum au ajutat-o să mediteze asupra evenimentului minunat în care era implicată. Așa ni se întâmplă și nouă când pornim în pelerinaj: de-a lungul drumului ne revin în minte faptele vieții, și putem să le maturizăm sensul și să aprofundăm vocația noastră, dezvăluită apoi în întâlnirea cu Dumnezeu și în slujirea adusă altora.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top