Portret de voluntar

Oameni și șireturi dezlegate

Pentru Iosif (cunoscut de toți drept Bubu), experiența de voluntariat a început în clasa a VIII-a. Era un copil cu o energie greu de stăpânit, dar și cu o dorință puternică de a face ceva pentru cel de lângă el și pentru lumea în care trăiește, să o facă mai bună. Exemple de implicare erau peste tot în jurul său, dar mai ales le regăsea în învățăturile mereu noi de la catehezele la care participa frecvent. Astfel, hotărârea de a încălța ghetele voluntariatului s-a arătat timpuriu.

18217826_1450374008317120_1568501974_nAm mulți prieteni care fac voluntariat în multe locuri diferite, dar eu sunt de părere că nu poți face adevăratul voluntariat în multe locuri. La mine, începutul adevăratului voluntariat cred ca l-am experimentat în clasa a XI-a, în cadrul Oratoriului Salezian „Don Bosco” din Bacău.

Aici, de-a lungul timpului, Bubu a desfășurat multe activități: after-school, activitatea de clovni, stomp. În timpul verii, se implica la organizarea și desfășurarea mult așteptatei întâlniri „Vara împreună”, a campusurilor, iar în timpul anului școlar era ajutor pentru grupurile de studiu și de recreere din cadrul oratoriului.

Am făcut multe activități, dar cred că nu acestea sunt pe primul loc în ceea ce mă privește ca voluntar. Voluntariatul adevărat e un dar pe care îl faci celuilalt. De fapt, voluntarul în sine este un dar pentru celălalt. Lucrul cel mai frumos în voluntariat este tocmai acest dar continuu pentru ceilalți. Nu dăruiești timp, dar te dăruiești pe tine.

Iar ca să te dăruiești trebuie să iubești ceea ce faci, de aceea Bubu crede că poți face voluntariat adevărat doar într-un singur loc. A vedea că lumea are nevoie de iubire, asta îl încurajează să facă tot ceea ce face în mod gratuit. Cel mai frumos este, poate, că această iubire se întoarce la un moment dat în multe moduri diferite, de la un zâmbet la o felicitare, de la un Mulțumesc! la o îmbrățișare.

18236128_1450373964983791_233105420_o

Cea mai spectaculoasă surpriză în voluntariat este că te găsești pe tine ca om. Doar dând ceea ce ai mai bun pentru celălalt, poți să-ți vezi limitele și calitățile, poți să te descoperi ca om și creștin. Voluntariatul te ajută să devii omul de mâine, chiar să-i ajuți pe ceilalți să devină oamenii de mâine. Să le transmiți, dincolo de activități, adevăratele lucruri importante în viață: dăruirea, iubirea, credința, speranța.

Cred că viața am descoperit-o dăruind-o celuilalt, așa cum a făcut Isus pentru noi. Am învatat să mă dăruiesc făcând voluntariat. Cum pot să încurajez pe cineva? Ei bine, cred că spunându-le că voluntariatul mi-a schimbat viața, m-a făcut să văd lumea și să mă văd pe mine cu alți ochi: cu ochii speranței, cu ochii iubirii.

Iosif ne-a mai spus că în adevăratul voluntariat nu poți să fii niciodată singur. Ai nevoie de persoane care să te susțină ca să continui să te dăruiești, pentru că singur nu poți să o faci. Lângă el este întotdeauna familia care îl încurajează și este un sprijin real în tot ceea ce el alege să facă pentru cei de lângă el, și mai are prietenii alături de care se dăruiește cu bucurie zi de zi acolo unde este nevoie de ei. Însă cea mai mare încurajare pe care o primește Bubu este la Isus. Pentru el, fiecare zi în care poate să fie în mijlocul celorlalți și să facă lucruri frumoase pentru ei este o rugăciune plină de recunoștință și de preamărire.

18253866_1450373938317127_1909926651_n

De doi ani, Iosif este în Italia. I-a fost oferită o oportunitate extraordinară de către salezieni, în comunitatea cărora a crescut și s-a format, începând un parcurs care să facă din tot ceea ce el a trăit la Bacău temelia unei vieți înrădăcinate în învățătura lui Cristos și să-l păstreze un om care dorește să umple lumea de bine și de frumos. Este mare lucru și cu siguranță că este încurajator, mai ales pentru cei care nu sunt încă convinși că voluntariatul poate să-ți schimbe viața și să te îmbogățească cum te aștepți mai puțin.

A iubi și a mă simți iubit este câștigul cel mai mare. Întâmplări aș avea multe, dar mă opresc la aceasta: de multe ori, în curte, mi se oferă posibilitatea să întâlnesc un copil care să-mi spună „Bubu, poți să-mi legi șiretul de la pantof?”. Pare banal, dar în lucrurile mici te dăruiești cu adevărat și doar lucrurile mici și simple te fac fericit!

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top