Într-o vizită făcută la Universitatea „Roma Tre” (cea mai tânără universitate a Romei), în ziua de 17 februarie a.c., papa Francisc le-a vorbit tinerilor şi profesorilor despre speranţă, slujirea săracilor, dialog, valori, credinţă.
Răspunzând unor întrebări, Sfântul Părinte a remarcat că există mult bine în lume pentru care trebuie să fim recunoscători:
Societatea noastră este bogată în bine, în acţiune de solidaritate şi de iubire faţă de aproapele: atâtea persoane şi atâţia tineri, cu siguranţă şi dintre voi, sunt angajaţi în voluntariat şi în activităţi de slujire a celor mai nevoiaşi. Şi aceasta este una dintre cele mai mare valori de care trebuie să fim recunoscători şi orgolioşi.
Cu toate acestea în lume există şi multe semne de duşmănie şi violenţă. În faţa acestor situaţii tinerii trebuie să refuze orice atitudine de descurajare şi de neîncredere:
Voi tinerii, în mod deosebit, nu puteţi să vă permiteţi să fiţi fără speranţă, speranţa este parte din voi înşivă. Când lipseşte speranţa, de fapt lipseşte viaţa; şi atunci unii merg în căutarea unei existenţe înşelătoare care este oferită de negustorii nimicului. Aceştia vând lucruri care procură fericiri momentane şi aparente, dar în realitate introduc pe drumuri fără ieşire, fără viitor, adevărate labirinturi existenţiale. Bombele distrug trupurile, dependenţele distrug minţile, sufletele şi chiar trupurile.
Papa Francisc i-a îndemnat pe studenţi şi pe profesori să se implice în proiecte de slujire a persoanelor în dificultate, precum cei care trăiesc pe stradă, cei care ies din închisoare sau migranţi:
Venind în întâmpinarea acestor sărăcii sociale, devenim protagonişti ai acţiunilor constructive care se opune celor distructive ale conflictelor violente şi se opun şi culturii hedonismului şi rebutului, bazată pe idolii banului, al plăcerii, al apariţiei… În schimb, lucrând cu proiecte, chiar mici, care favorizează întâlnirea şi solidaritatea, se recuperează împreună un sentiment de încredere în viaţă.
Papa Francisc a dorit să împărtăşească cu cei prezenţi relaţia sa cu Cristos şi să afirme că Evanghelia sa este o forţă de adevărată reînnoire personală şi socială:
Vă vorbesc despre o Persoană care mi-a venit în întâmpinare, când aveam mai mult sau mai puţin vârsta voastră, mi-a deschis orizonturi şi mi-a schimbat viaţa. Această Persoană poate umple inima noastră de bucurie şi viaţa noastră de semnificaţie. Este tovarăşul meu de drum; El nu dezamăgeşte şi nu trădează. Este mereu cu noi. Se pune cu respect şi discreţie de-a lungul cărării vieţii noastre, ne susţine mai ales în ora rătăcirii şi a înfrângerii, în momentul slăbiciunii şi al păcatului, pentru a ne repune mereu pe drum. Aceasta este mărturia personală a vieţii mele.
Sfântul Părinte nu a ezitat să îi îndemne pe tineri să îl primească pe Cristos în viaţa lor şi să aprofundeze relaţia cu El:
Nu vă fie frică să vă deschideţi la orizonturile spiritului, şi dacă primiţi darul credinţei – deoarece credinţa este un dar – nu vă fie frică să vă deschideţi la întâlnirea cu Cristos şi să aprofundaţi raportul cu El. Credinţa nu limitează niciodată domeniul raţiunii, ci îl deschide la o viziune integrală despre om şi despre realitate, ferind de pericolul de a reduce persoana la „material uman”. Cu Isus dificultăţile nu dispar, ci se înfruntă în mod diferit, fără frică, fără a ne minţi pe noi înşine şi pe ceilalţi; se înfruntă cu lumina şi forţa care vine de la El.
Recommended for you
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
