Jubileul Milostivirii

Milostivirea care schimbă viaţa

Continuăm să aprofundăm valoarea inestimabilă a milostivirii lui Dumnezeu care ar trebui să transforme viaţa, să ne facă să trăim din ea şi să fim instrumente ale ei în lumea de azi. În acest articol dorim să ne oprim asupra modului concret în care un tânăr este chemat să trăiască Jubileul Extraordinar al Milostivirii, astfel încât acest timp sfânt să marcheze în mod semnificativ propria viaţă şi itinerarul de credinţă. Tinerii sunt atraşi de propunerile măreţe şi consistente, dar, uneori, se pierd pe drumul punerii în practică, al atenţiei faţă de trăirea concretă a valorilor care sunt propuse. Tocmai de aceea ne oprim asupra câtorva modalităţi prin intermediul cărora putem să trăim în mod concret Anul milostivirii.

Milostivirea rămâne doar un cuvânt frumos dacă nu o realizăm în viaţa de zi cu zi. Iertarea şi iubirea sunt semnele concrete ale faptului că trăim din milostivire şi cu milostivire. În Misericordiae vultus papa Francisc spune:

„Iertarea ofenselor devine exprimarea cea mai evidentă a iubirii milostive și pentru noi, creștinii, este un imperativ de care nu putem face abstracție. Cât de dificil pare de atâtea ori să iertăm! Și totuși, iertarea este instrumentul pus în mâinile noastre fragile pentru a ajunge la seninătatea inimii. A lăsa să cadă supărarea, mânia, violența și răzbunarea sunt condiții necesare pentru a trăi fericiți.”

Viaţa de zi cu zi ne oferă atâtea ocazii în care suntem chemaţi să mărturisim milostivirea prin iertare! Într-o lume atât de zbuciumată de tensiuni, conflicte şi războaie tinerii trebuie să fie semnul unei lumii noi bazate pe iubire, iertare, respect, înţelegere, valorizarea fiecărei persoane etc.

Forţa de a ierta pe cei care ne greşesc o găsim în sacramentul spovezii în care fiecare dintre noi suntem iertaţi de Tatăl şi în care găsim împăcarea cu El şi cu aproapele. E nevoie să redescoperim sacramentul spovezii, să îi conferim valoarea cuvenită. Papa Francisc spune că un confesional nu trebuie să fie nici „spălătorie” şi nici „cameră de tortură”.  Spovada nu este un simplu ritual în care ne curăţăm de petele păcatului, ci trebuie să devină o adevărată întâlnire cu milostivirea şi iertarea lui Dumnezeu care se îngrijeşte de frământările noastre, ne ia pe umerii săi ca pe oiţa bolnavă, toarnă balsamul vindecător pe rănile cauzate de păcat. Iată de ce nu avem motive să ne temem de spovadă pentru că este întâlnire cu bunătatea lui Dumnezeu!

Un al treilea gest concret care să fie ocazie de schimbare a propriei vieţi este trecerea prin Poarta Sfântă. Aceasta îl reprezintă pe Cristos care a spus:

„Eu sunt poarta. Dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit. Va intra şi va ieşi şi va găsi păşune” (In 10,9).

A trece prin Poarta Sfântă nu este un simplu gest ritualic sau magic ci semnul convingerii noastre că Isus ne deschide poarta mântuirii şi ne conduce la Tatăl. Totodată, trecerea prin Poarta Sfântă trebuie să însemne convertirea noastră şi dorinţa de a ţine mereu deschisă poarta inimii noastre în care să îl primim pe Cristos şi să îl lăsăm să locuiască în casa vieţii noastre. În Dieceza de Iaşi por fi făcute pelerinaje la trei Porţi Sfinte ce se află în Catedrala din Iaşi, în Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Paul” din Bacău şi în Sanctuarul Maicii Domnului de la Cacica.

Iertarea, spovada şi pelerinajul la Poarta Sfântă ne pot ajuta să gustăm din plin milostivirea lui Dumnezeu şi să devenim, la rândul nostru, mai milostivi.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top