Spiritualitate

Şcoala. Un rău necesar?

Şcoala: cine a inventat-o? De câte ori nu ai fi vrut să scapi de ea?! Şi totuşi de cele mai multe ori mergi cu plăcere la şcoală fie pentru a învăţa, fie pentru a te întâlni cu colegii, fie pentru a mai face câte o şotie! Fără îndoială eşti conştient/ă că şcoala este principala ta îndatorire, dar ai impresia că pentru părinţii tăi nu mai există altceva decât învăţatul: dacă te descurci bine cu şcoala, totul este ok, dacă însă sunt ceva probleme la vreo materie, devine o tragedie! Deseori nu înţelegi la ce ţi-ar putea folosi o materie sau anumite noţiuni (întrebarea „la ce îmi foloseşte asta!” este deseori pe buzele tale, trebuie să recunoşti!). Te înţelegi bine cu unii colegii, însă pe alţii nu poţi să îi vezi. Apoi unii profesori îţi plac şi îi admiri, iar pe alţii nu îi suporţi şi, ca să fii justificat să nu înveţi la materia lor, spui cu uşurinţă că au ceva cu tine! Nu mai vorbim despre faimoasele ore la care chiulul este singura „soluţie”, mai ales daca se fac alte lucruri „plăcute” în timpul lor!

Şcoala trece prin schimbări profunde, care declanşează mai mult îngrijorări decât speranţe. Şi totuşi, dincolo de programele ministerului, de deciziile directorului şcolii şi de felul de a fi al profesorilor, eu pornesc de la ideea că depinde de fiecare elev în parte să se simtă bine la şcoală şi să înveţe ceva bun şi folositor pentru viaţă. Vei reuşi acest lucru doar dacă te convingi de câteva adevăruri.

Înainte de toate şcoala este un lucru serios şi ca orice lucru serios necesită efort. Şcoala este ca viaţa: nu poate să fie totul pe gratis, uşor şi plăcut. Multor elevi le place să meargă la şcoală şi să se întoarcă de la şcoală; ceea ce este în mijloc nu prea le place! A lua şcoala în serios înseamnă a fi conştient/ă că acolo nu este un parc de distracţie, ci un loc unde trebuie să munceşti pentru viitorul tău, confruntându-te uneori cu efortul, plictiseala sau chiar suferinţa. Asta nu înseamnă că atmosfera în clasă nu trebuie să fie plăcută, plină de voie bună. Dimpotrivă! Însă pe primul loc trebuie să fie conştiinţa datoriei pe care o ai, în primul rând, faţă de tine.

În al doilea rând, şcoala nu înseamnă doar a „înmagazina” cunoştinţe. Omul dobândeşte o anumită doză de înţelepciune atunci când ştie să lege mintea de inimă şi inima de mâini.

Elevul trebuie să ştie să înveţe. Nu înseamnă că cine ştie multe noţiuni este cel mai deştept; nu totul este să cunoşti multe, ci să ştii să le foloseşti pentru viaţă! Din păcate se pierde din ce în ce mai mult exerciţiul gândirii şi se trăieşte mai mult din dubii sau din lucruri relative. Acest lucru, însă, nu dă demnitate unei vieţi.

Elevul trebuie să ştie să simtă. Şcoala are de a face şi cu inima: aici poate să existe multă bucurie, aici se creează prieteni, aici pot să apară fiorii îndrăgostirii. Atenţia faţă de colegi, răbdarea, înţelegerea, ajutorul, unitatea (nu doar la chiulul în masă)… pot face ca o clasă să fie cu adevărat deosebită. Am fost şi eu profesor la liceu și ştiu multe din ceea ce se discută în cancelarie. Îţi spun un secret: atunci când profesorii spun că „o clasă este deosebită”, să ştii că nu se referă în primul rând la rezultatele extraordinare la învăţătură, ci la armonia, seninătatea, prietenia care o văd între elevii din respectiva clasă.

Elevul trebuie să ştie să facă. La şcoală poţi învăţa multe deprinderi practice mergând de la codul bunelor maniere până la a face un proiect sau chiar a învăţa o meserie. Şcoala te pregăteşte pentru viaţă, iar viaţa nu este făcută doar din teorie, ci şi din practică.

În al treilea rând, ai avea enorm de mult de câştigat dacă nu i-ai considera pe profesori ca nişte „extratereştri sadici”, care nu vor altceva decât să te chinuie. Încearcă să înţelegi gesturile şi cuvintele lor. Când aceştia te ceartă sau îţi reproşează, nu o fac pentru a transforma visele tale în coşmaruri sau pentru a se face antipatici. De obicei încearcă să stoarcă ceea ce este mai bun din tine. Un profesor poate deveni un prieten, pe care îl poţi cunoaşte mai bine şi îl poţi stima; poate deveni un aliat, plin de cunoştinţe şi de sfaturi, care te pot ajuta. Dar mai ales, nu uita că profesorul este o fiinţă umană, care poate să şi greşească! Nu fă din asta o tragedie!

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top