Fericirile

1. „Citeşte Fericirile care îţi vor face bine”

Dumnezeu a creat lumea ca o grădină minunată, plină de pomi, înţesată de izvoare, presărată de pajişti şi de flori. În această splendoare l-a pus pe bărbat şi pe femeie poruncindu-le: „Pentru fiecare rău care îl veţi comite eu voi face să cadă un fir de nisip în această imensă oază a lumii”. Dar oamenii, indiferenţi şi nesocotiţi, şi-au spus: „Ce poate să fie un fir de nisip în această imensitate de verdeaţă?”. Şi au început să trăiască fără noimă şi încrezuţi, răspândind mici şi mari nedreptăţi. Nu luau în considerare că, pentru fiecare vină a lor, Creatorul continua să trimită pe pământ fire aride de nisip. Aşa apărură deşerturile care, an după an, se lărgeau muşcând din grădina pământului, în indiferenţa locuitorilor. Creatorul continua să repete: „De ce creaturile mele predilecte se încăpăţânează să distrugă creaţia mea, cu atâta lejeritate şi superficialitate?”.

Această povestioară arabă este, într-un anumit fel, portretul simbolic al istoriei umanităţii marcate tocmai de indiferenţă şi răutate care fac lumea noastră un deşert dezolant în care oamenii se agită în mod frenetic şi, poate fără sens, dar continuând să atragă după ei firele de nisip. Aceasta pare să fie o reflecţie total nepotrivită la început de an. Este timpul pentru a vorbi frumos, pentru a face urări încântătoare şi pentru a spera mai mult. Tocmai acest lucru îl dorim şi noi: să începem anul cu o dorinţă mai mare de a reda lumii în care trăim, cercului în care ne mişcăm, frumuseţea dorită de Dumnezeu. Trăim timpuri tulburi, agitate şi îngrijorătoare. În această negură suntem chemaţi, fiecare dintre noi, să aprindem luminiţa noastră, să plantăm o floare, să ne îngrijim de un copăcel… Adică, să luăm în serios chemarea lui Dumnezeu de a fi sarea pământului şi lumina lumii, pentru ca „deşertul” răutăţii să nu se extindă, să nu mai muşte din lumea frumoasă creată de Dumnezeu. Cum putem face acest lucru?

În timpul Zilei Mondiale a Tineretului de la Rio de Janeiro papa Francisc, printre multe întâlniri, discursuri şi gesturi semnificative, s-a întâlnit şi cu tinerii din Argentina, în număr de peste 40 de mii. Acestora, şi lumii întregi, papa le spunea:

„Uitaţi-vă, eu cred că în acest moment, această civilizaţie mondială a mers dincolo de limite, a mers dincolo de limite pentru că a creat un atare cult al zeului ban încât suntem în prezenţa unei filozofii şi a unei practici de excludere a celor doi poli ai vieţii care sunt promisiunile popoarelor. Excluderea bătrânilor, desigur. Cineva s-ar putea gândi că este un soi de eutanasie ascunsă, adică nu se are grijă de bătrâni; dar există şi o eutanasie culturală, pentru că nu sunt lăsaţi să vorbească, nu sunt lăsaţi să acţioneze. Şi excluderea tinerilor. Procentul pe care-l avem de tineri fără loc de muncă, fără serviciu, este foarte ridicat şi avem o generaţie care nu are experienţa demnităţii câştigate prin muncă. Adică această civilizaţie ne-a făcut să excludem cele două vârfuri care sunt viitorul nostru”.

Este o analiză foarte profundă a realităţii în care trăim. Papa este conştient de dificultatea de a înfrunta această realitate şi de a da un răspuns care să fie însufleţit de trăirea credinţei. De aceea, adresează şi o propunere clară: „Uite, citeşte Fericirile care îţi vor face bine. Dacă vrei să ştii ce trebuie să faci în mod concret, citeşte Matei capitolul 25, care este protocolul cu care vom fi judecaţi. Cu aceste două lucruri aveţi Planul de acţiune: Fericirile şi Matei 25. Nu aveţi nevoie să citiţi altceva”. Tocmai de aceea, mai apoi, papa Francisc a propus pentru următoarele ediţii ale Zilei Mondiale a Tineretului teme legate de fericiri.

Aşadar, vă propunem un itinerar spiritual de aprofundare a fericirilor. Vă învităm să citiţi şi următoarele articole!

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top