Fericirile

2. Adrenalină pentru viaţa de credinţă

Nu există persoană pe faţa pământului, în orice timp şi în orice loc, care să nu caute fericirea! S-au scris tratate întregi pe această temă şi se găsesc nenumărate „reţete” pentru a o dobândi. Toţi doresc să fie fericiţi, toţi ar face orice pentru a găsi formula magică ce poate să transforme întreaga viaţă într-o fericire fără margini şi fără de sfârşit. Pe cât de mare este dorinţa pe atât de amară este, de multe ori, şi dezamăgirea… Fericirea pare să fie la doi paşi distanţă şi când vrei să o prinzi îţi scapă ca prin minune. Este ca jocul copiilor cu baloanele de săpun pe care le înalţă spre soare. La lumina acestuia par ca adevărate perle preţioase care strălucesc minunat. Copiii aleargă extaziaţi după acestea, dar când le ajung şi le prind rămân doar cu câteva picături lipicioase. Oare aceasta să fie soarta omului? Oare aspiraţia sa spre fericire să nu poată fi răsplătită? Oare să fie totul doar un miraj? Cei care au viziuni destul de sumbre asupra vieţii consideră că fericirea nu este altceva decât practica zilnică a resemnării; adresa fericirii nu va putea fi găsită niciodată deoarece îşi schimbă mereu domiciliul. Alţii văd ceva malefic în originea ei, precum Gustave Flaubert:

„Fericirea este un mit inventat de diavol pentru a ne face să disperăm”.

Într-o viziune mai materialistă, Erich Fromm consideră că fericirea poate fi atinsă dacă se posedă ceea ce se doreşte:

„Fericirea modernă: să priveşti vitrinele şi să cumperi tot ceea ce îţi permiţi, în numerar sau în rate”.

Alţii consideră că, de fapt, noi nu suntem pregătiţi să întâmpinăm fericirea care vine să ne viziteze. Este părerea lui spunea Romano Battaglia:

„Când fericirea ne vine în întâmpinare nu este niciodată înveşmântată aşa cum ne gândeam. Deseori trece pe lângă noi tăcută, iar noi nu ştim să o recunoaştem”.

Mulţi oameni au spus multe despre fericire; unii au fost fericiţi, alţii nu; alţii „predică” fericirea dată de bani, succes sau putere şi se vede pe faţa lor că sunt departe de a fi fericiţi, în timp ce unii cred despre aceste „vedete” că sunt automat şi în posesia reţetei fericirii.

Răspunsul lui Cristos la problema fericirii este paradoxal pentru logica umană! Îi proclamă fericiţi pe cei săraci, pe cei care plâng, pe cei blânzi, pe cei cărora le este foame şi sete de dreptate, pe cei milostivi, pe cei curaţi la inimă, pe făcătorii de pace şi pe cei persecutaţi din cauza sa. Fericirile proclamate de Cristos cuprind în sine toată puterea învăţăturii sale, sunt o sinteză a întregii Evanghelii şi încununează poruncile lui Moise. Cristos nu doar proclamă aceste Fericiri ci le trăieşte: el este sărac, blând, milostiv, drept, curat la inima, aducător de pace, slujitorul persecutat… El este „prototipul” omului nou care nu se lasă amorţit de substanţele banalităţii şi mediocrităţii, ci preferă adrenalina trăirilor intense ale celui care nu face din fericire o destinaţie ci un mod de viaţă.

Ştiu că propunerea trăirii Fericirilor poate să sune anost, dar găseşte în Cristos confirmarea că o viaţă trăită după logica lor pregăteşte fericirea comuniunii totale şi definitive cu Dumnezeu în veşnicie! Aşadar: vrei să fii fericit? Atunci fii sărac, blând, milostiv, drept, curat la inimă, aducător de pace… În următoarele articole vom căuta la rând să înţelegem ce înseamnă fiecare Fericire în parte pentru a reuşi să o trăim şi, astfel, să se îndeplinească în viaţa noastră şi promisiunea pe care Cristos o leagă de fiecare Fericire.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top